Bashkortostan: A fost descoperită o hartă tridimensională realizată în urmă cu 50 de milioane de ani!

În "Contact", unul dintre cele mai celebre filme SF, Jodie Foster reuşeşte să descifreze o hartă de provenienţă extraterestră şi să pună bazele, apoi, unei legături cu o civilizaţie mult avansată nouă. Poveşti, ce-i drept frumoase, dar tot poveşti rămân. Am căutat dovezi ale unor astfel de civilizaţii. Am scormonit piramidele, vechile morminte sau situri care şi-au pierdut originile. Nu am găsit nimic relevant. Mereu ne-a plăcut să credem că suntem civilizaţia cea mai avansată din toate care au trăit pe această planetă. Se pare că ne-am înşelat. Pentru că aceste dovezi, e cert acum, nu le-am căutat acolo unde trebuie!

Satul Chandar din republica autonomă rusă Bashkortostan. Un punct, până acum, pe o hartă. Un punct de care ne-am lovit doar dacă, din greşeală am avut curajul să ne avântăm pierdute de lume. De puţin timp a devenit unul dintre cele mai "râmate" locuri de către arheologi şi specialişti din Rusia. De ce? "Gheaţa a fost spartă. O hartă tridimensională, creată cu 50 de milioane de ani în urmă, cu ajutorul nanotehnologiei,  a fost descoperită în acest sat. Harta, realizată în piatră, ne aduce în faţa ochilor canale, baraje, prize de apă, şi chiar , se pare, aerodromuri", titrează aif.ru. În prezent, valorosul document este depozitat la USM, loc în care este studiat de către  istorici, paleontologi, geologi, geomorfologi, hidrografi, kosmotopografi, astrofizicieni, chimişti, lingvişti şi ingineri. "Toţi se freacă la ochi, nevenindu-le să creadă că există aşa ceva", spune sursa citată. De ce?  Pentru că această descoperire ne obligă să admitem două lucruri:  a) este creaţia unei persoane inteligente;  b) evoluează într-o direcţie opusă celei acceptate de ştiinţa modernă!

Triplu miracol

Harta este realizată pe o lespede de 1,5 tone, de mărimea unui birou. Are o grosime de 16 centimetri suprapuşi în trei straturi. Primul strat, de 14 cm, este format din  dolomită (nr. un minereu natural de origine sedimentară). Apoi găsim un strat de minereu sticlos, specific celor din Başchiria (Europa Centrală). În fine, al treilea strat este gros de câţiva milimetri şi este dintr-un material dur, din mai multe tipuri de sticlă, apropiat de porţelanul alb! Tocmai acest ultim strat a atras cel mai mult atenţia. Lespedea descoperită a ajuns pe mâna omului modern dintr-o epocă în care lumea era barbară. Misterul devine şi mai profund pentru că porţelanul în cauză a fost aplicat peste un strat de hârtie - harta propriuzisă- şi a apărat-o de vandalizarea oamenilor. Studiul hărţii a demonstrat că pe această lespede au fost tăiate animale, a fost folosită la despicatul lemnelor sau chiar la spartul gheţei! Nu i-a afectat cu nimic structura. Acest lucru l-a uimit pe profesorul fizician Alexandru Nicolaevici Chuvyrov - cel care a descoperit-o. Aflat în China, Chuvyrov a apelat la un specialist renumit în porţelanuri chinezeşti, Van Lala. În urma unei analize aprofundate, Van Lala a tras concluzia că acest porţelan nu este făcut de mâna omului!

Canalele afişate pe hartă au intrat în sarcina profesorului Denis Vasiliev. Cu ajutorul unui program de calculator el a analizat viteza de scurgere a apei in canalele transversale, pe o secţiune truinghiulară, aşa cum sunt modelate pe hartă. Concluzia acestuia a fost că  profilul găsit este corespunzător fluviului chinez Syunhe, adică apa forma un val unic care circula cu o viteză de 100 de km/h.  Acest tip de canale inteligente are avantajul, faţă de cele dreptunghiulare, că adună de zece ori mai greu nămol pe fundul lor, iar pomparea acestuia la dragare se face mult mai uşor.  Având aceste date în faţă, Vasiliev a elaborat o teză pe care i-a dat-o coordonatorului proiectului - Chuvyrov. Considerând puţin credibile desoperirile colegului său, Chuvyrov i-a "aranjat un concediu lung". După aproape un an a apelat, într-un final, la Marele Stat Major al Forţelor Armate şi a obţinut o fotografiere din spaţiu a zonei pe care o credea tipărită pe hartă. A primit o imagine la o rezoluţie 1:120000 cu imaginea zonei Başchiria. Comparaţia celor două interpretări topografice a arătat similitudini perfecte. Harta realizată din spaţiu corespunde în cele mai mici detalii cu cea realizată în urmă cu 50 de milioane de ani! Fireşte, luând în calcul schimbările apărute în plan georgrafic faţă de înfăţişarea de atunci a Terrei. Mai precis, antica hartă le-a arătat paleogeografilor că marginile a ceea ce studiau s-au închis cu numai 5 milioane de ani în urmă. Cu toate acestea, între "fosila" pe care o aveau în faţă şi harta realizată din spaţiu era o diferenţă de doar 20 de Km! Cunoscută fiind activitatea seismică a plăcilor pe care sunt aşezate Asia şi Europa (zona Munţilor Ural în special) s-a ajuns la concluzia că cei 20 de km, apăruţi ca modificare între cele două hărţi, reprezintă o constantă acceptabilă pentru aceşti 50 de milioane de ani!

Un simplu bolovan sau o moşetinre a inteligenţei altei rase?

Chiar şi având în faţă astfel de probe evidente, este greu să accepţi că există aşa ceva. Nu este uşor să accepţi că cineva ţi-a lăsat ca moştenire imaginea râului Başchiria de acum 40 de milioane de ani! Cu toate acestea specialiştii se văd nevoiţi să ia în calcul ipotezele, mai ales că studiul milenarei fosile încă nu este terminat. Echipa lui Chuvyrov a descoperit în stratul de dolomită conţine mai multe incluziuni de nisip în care erau prinse două cochilii. Una dintre cele două cochilii aparţine unei moluşte care a trăit pe Pământ în perioada 120-60 de milioane în urmă! Studiile moderne ne arată că pe această planetă cam acum 60 de milioane de ani viaţa a început să se dezvolte. Aşadar, această "răscruce de drumuri" pe care au gasit-o acum specialiştii, poate însemna un semn deliberat lăsat nouă de o inteligenţă superioară sau era doar o ciudată coincidenţă? Poate că da, este o simplă coincidenţă. Totuşi, cum răspundem la întrebarea că produsul final -harta - reprezintă ceva făcut în urma unui proces mecanic la care s-a folosit nanotehnologia! Mai precis, pentru ca porţelanul acesta să prindă viaţă, el trebuie realizat printr-o tehnică bazată pe aplicarea unor straturi la o presiune de 100 de atmosfere şi se face doar cu ajutorul nanotehnologiei.  

Astfel, versiunea contemporană a hărţii este nefondată. Despre această hartă şi despre încă alte opt nedescoperite până acum, profesorul Chuvyrov avea să afle cercetând anumite arhive care conţin materiale strânse între secolele XVIII-XX. Ori, la acea vreme, nanotehnologia era un vis interzis chiar şi pentru cei mai înverşunaţi vizionari.

Cândva, susţin cercetătorii ruşi, aceste nouă plăci care conţin nouă hărţi, se aflau una lângă alta. Însă, din cauza mişcării gheţarilor, aceste plăci au fost rupte şi împrăştiate. În prezent, cercetătorii pot afirma că au descoperit şi cea de a doua placă. Ea se află la 32 de kilometri distanţă de locul în care a fost descoperită prima, pe fundul albiei râului Ufinka. O altă placă se presupune că se află în temelia casei unui fost mare negustor al locului - Hasabov. Altele, după cum sugerează Chuvyrov se află îngropate sub pridvoarele colibelor din localitate. De altfel şi placa pe care cercetătorii o studiază în prezent a fost scoasă de sub pridvorul unei colibe cu ajutorul unui tractor. Pe vremea aceea, pentru profesorul Chuvyrov, prorector al Universităţii de Stat din Başkiria, problemele legate de transport, tehnică şi bani se rezolvau uşor. Însă, în prezent, pentru a despăgubi proprietarii unei colibe sub care se află o altă placă, este nevoie de buget pe un an al acestei Universităţi. Probabil că aceşti bani se vor găsi atunci când autorităţile locale vor înţelege că nu este vorba despre simpli bolovani ci despre documente care ne permit să aruncăm o privire diferită şi unică peste istoria civilizaţiei.