Cerere şi ofertă: În dragoste, la fel ca la piaţă

Deunăzi am reuşit să-mi clarific, dimpreună cu un grup de prieteni, câteva enigme casnice şi emoţionale.

ENIGMA SACOŞEI. Mai exact, enigma lui "cine trebuie să cedeze", a lui "de ce să nu fie mereu ca mine", "cine are dreptate" şi, nu în ultimul rând, enigma lui "când e cazul să-ţi iei catrafusele şi s-o tai". Practic, câteva din marile enigme ale căsniciei. Căci, nu-i aşa, oricând e mai uşor să găseşti o scuză treburilor prea şirete pentru nivelul de aprofundare al omului comun decât să justifici toate fleacurile care ţi se-ntâmplă strâmb. Parcă-i mai simplu să cântăreşti plurivalenţa sentimentelor care-i leagă-n uniune veşnică pe doi indivizi decât să eva­luezi corect următoarele: Venim de la târguieli cu sacoşele pline de chestii. Printre care brânză, roşii, mezeluri, sucuri. Soţul, candid, scotoceşte prin recipientul de plimbat marfa până dibuie suculeţul. Pleacă fericit cu el şi se tolăneşte la tv. Mâncarea predispusă alterării zace răvăşită în recipient. Star-ar acolo, deci, până vine nevasta s-o orânduiască grijuliu unde-i e locul. La fel, după ce nevasta calcă rufe, dar nu le aşază ime­diat în rafturi, el nu se va deranja s-o facă. Le va muta tacticos de colo-colo, în funcţie de unde simte fundul lui nevoia să se hodine.

SOLUŢII DE AMOR. În fine, în iureşul viciilor lichide şi-al fumului gros de bani arşi, am debitat în grup câteva chei pentru descifrarea câtorva întrebări grele. La interogarea "cine trebuie să apeleze la compromis, eu sau el?", răspunsul părea cel mai dificil. În principiu, nimeni n-ar trebui să cedeze. Ideea e că unul din doi ar trebui fie să-şi dea seama şi să fie convins până-n măduva oaselor că celălalt are dreptate, fie să se-mpace cu ideea că, întru binele general, e mai bine să înceapă să creadă el însuşi că părerea proprie e bună de aruncat la coş. "De ce să nu fie mereu ca mine" pare ceva mai facilă. Nu poate fi mereu ca tine, pentru că cel de lângă a fost înzestrat, culmea tupeului, cu nevoi şi idei diferite. Care, de obicei, le depăşesc numeric pe cele care v-au adus împreună.

"Cine are dreptate" e o întrebare pusă, din start, greşit. Nimeni nu are dreptate decât în raport cu el însuşi. Nimeni n-ar trebui să aibă voie să pretindă. Ideea e să ceri deschis partenerului ceea ce doreşti. Şi să înţelegi, la fel de limpede, că el are voie să refuze. Când ai ajuns să pretinzi, deja căruţa se cam zdruncină. Iar furia, draga de ea, se trage din aceea că uităm, de obicei, că celălalt are voie să creadă, să vadă şi să simtă altfel. E pur şi simplu altcineva. Iar reţeta succesului, pe care-am reuşit s-o zărim, vag, prin fumul gros, era că pentru fericire n-ai nevoie de doi care să fie unul, ci de doi care să fie dispuşi să dea când celălalt cere şi viceversa.