Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre cele mai importante centre ale teatrului independent din România, Teatru 74, din Târgu Mureş, atacă din nou dramaturgia contemporană.
Unul dintre cele mai importante centre ale teatrului independent din România, Teatru 74, din Târgu Mureş, atacă din nou dramaturgia contemporană.
CUMPLIT DE FRUMOS.
De o bună bucată de vreme, hai, nu o bucată, o bucăţică, în teatrul românesc
pentru a defini orice mişcare, orice iniţiativă care nu este încadrată sau
scapă de controlul sistemului instituţionalizat se folosesc aceste două
cuvinte: alternativ sau independent. Prin aceasta se încearcă a nota sau
clasifica în vreun fel, tot ceea ce nu corespunde unui mod ştiut de vechii sau
mai noii practicanţi ai acestui joc pe care îl numim teatru. Alternativ la ce?
La cine? Unde? Cuvântul alternativ înseamnă a-ţi schimba sensul şi intensitatea
la perioade regulate. Înseamnă posibilitatea de a alege între două soluţii sau
situaţii care se exclud. Înseamnă o relaţie între două judecăţi în care dacă o
judecată e adevărată, cealaltă este neapărat falsă. În teatru lucrurile sunt
puţin mai nuanţate. Pentru că el, teatrul, nu ţine cont de legile fizicii. El
operează sau ar trebui să opereze cu simpla dialectică. Alternativ vine din
ceva ce există şi la stat şi lângă stat şi înainte de stat şi peste stat. E
clar, un principiu al schimbării. La noi, întotdeauna entuziasmul se confundă
cu revolta iar libertatea cu nesupunerea. Un om ieşit într-un fel sau altul din
malaxorul sistemului existent nu este o alternativă a sistemului ci propria lui
alternativă devenind propria-i opţiune. Devine independent. Independenţa se
capătă în raport cu un sistem care impune regula. Greutatea este aceea că
trebuie să înlocuieşti regulile existente cu regulile tale care pot fi
începutul unui alt sistem, al unei alte structuri. Şi atunci, descoperi că a fi
liber, a fi independent e un act îngrozitor, crud pentru că aceasta înseamnă
asumare, onoare, morală. A fi independent este ceva cumplit. Pentru că nu mai
ai pe cine să înjuri. Deşi ar mai fi o variantă: pe tine însuţi. Sunt multe de
spus şi se spun multe. Sunt multe de făcut şi se fac puţine. Dar cu toate astea
sau dimpotrivă, independenţii îşi fac cu greu un drum, încearcă să se
definească. Până la o mişcare independentă sau alternativă care ţine de o formă
estetică şi de un vector de direcţie coerent mai e mult.
Cuvinte de încurajare cu care te întâmpină teatrul sau pură realitate. Oricum ar sta lucrurile, it’s a statement, cum ar spune un american ajuns cine ştie cum în bastionul cetăţii Mureşului de unde Teatru 74 întinde o atât de necesară mână de ajutor oamenilor de teatru mai mult sau mai puţin înregimentaţi în sistemul deja consacrat al teatrelor bugetare.
ANTECEDENTE TEATRALE.
Încă de la înfiinţare, Centrul Multimedia Teatru 74 şi-a propus să promoveze manifestările culturale
neconvenţionale din diverse ramuri ale artei. Principalul proiect derulat în
cadrul Centrului este legat de producţiile teatrale, în cel aproape un an de
zile de la înfiinţare, el
realizând nu mai puţin de cinci producţii proprii sau în parteneriat cu Teatrul
Mişcat, Universitatea de Artă Teatrală Tg. Mureş (“Transplantul” de Laurenţiu Blaga,
în regia Laviniei Steer, ”Artă” de Yasmina Reza, ”Hazard” de Victor Haim, în
regia lui Mihai Ardelean, ”Closer” de Patrick Marber, în regia lui Dan Ţopa, ”Kaj
& Maj” după Mathias Anderson în regia lui Ştefan Roman).
De asemenea, Teatru 74 a dobândit o recunoaştere la nivel naţional, ca centru important al mişcării independente din teatrul românesc. În acest sens, a fost invitat la Festivalul de Teatru Underground şi de Cameră de la Arad, iar spectacolul ”Kaj & Maj” a fost invitat la Zilele Cetăţii Târgovişte 2005.
Cu toate acestea, principalul proiect derulat în acest sector artistic de către Centru este Teatru 74 care, în scurta sa existenţă, a reuşit, prin programul “Noua Dramaturgie”, desfăşurat în parteneriat cu Consiliul Judeţean Mureş şi Primăria Tîrgu-Mureş, să promoveze dramaturgia tânără românească şi internaţională prin punerea în scenă a unor texte actuale în care se regăsesc problemele şi tendinţele societăţii mileniului trei, într-o exprimare artistică modernă, adecvată cerinţelor publicului de teatru actual.
Citește pe Antena3.ro
IRLANDA E ORIUNDE.
Martin McDonagh face parte din generaţia de autori contemporani irlandezi, singurul
dramaturg, de la Shakespeare încoace,
cu patru piese montate simultan pe scenele teatrelor londoneze! Lui îi aparţine
“Vestul singuratic”, textul ultimului spectacol de la Teatru 74 care, alături
de ”The Beauty Queen of Leenane” şi ”A Skull in Connemara” -, face parte din
deja celebrul în occidentul teatral ciclu
de piese ”The Leeane Trilogy” a lui McDonagh.
Direct, colorat, crud, maliţios, viu - poate prea viu şi prea real, ar spune unii - plin de umor negru şi inteligenţă. Sunt câteva cuvinte care descriu, în regia lui Cristi Juncu şi alături de Claudiu Istodor, Nicu Mihoc, Theo Marton şi Serenela Mureşan, modalitatea lui Martin McDonagh de a pune în pagină o lume atipică, o lume cu coordonate şi sisteme de referinţă proprii, o lume ce-şi duce veacul într-o Irlandă (poate - căci avem datoria de a încerca măcar să vedem esenţa dincolo de formele ei de manifestare!) a unui timp mereu prezent şi, în acelaşi timp, parcă ireal.
Râsul se adresează “inteligenţei pure”, afirma Henri Bergson. Râsul este acea formă de detaşare, poate mai puţin conştientă, dar nu mai puţin valabilă, faţă de tot ceea ce înseamnă grotesc, caricatural sau neputincios. ”Vestul singuratic” reprezintă o lume în care cel care o priveşte se amuză, râde copios, râde inteligent, având gravat în mental faptul că un astfel de univers a fost construit undeva departe, la mii de kilometric depărtare de existenţa sa, un univers din care speră că nu va face parte niciodată sau că acest univers, în care popii umblă beţi prin sat, fetiţele “vând alcool din uşă în uşă” şi “criminalii nenorociţi zburdă în libertate” nu-i va atinge niciodată propria lume.
