Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Am primit scrisorile tale pe 16 si apoi pe 21. Sunt multe zile in care nu imi scrii. Ce faci in zilele acelea? Nu, draga mea, nu sunt gelos, doar ingrijorat. Vino mai curand! Te avertizez, daca intarzii, o sa ma gasesti bolnav. Oboseala si absenta ta ma doboara"...
Aceste randuri sunt scrise de Napoleon, in aprilie 1796 catre prima sa sotie, Josephine de Beauharnais. Napoleon purta razboaie in Italia, la vremea aceea si isi dorea ca Josephine sa fie alaturi de el.
Scrisorile tale sunt bucuria zilelor mele, iar bucuriile mele sunt putine, asa cum sunt, lovit de o tristete fara margini. Vii, nu-i asa? Vei fi aici, alaturi de mine, in bratele mele, la pieptul meu, prada gurii mele. Inaripeaza-te si vino, vino. Te sarut odata pe inima si-odata mai jos, mult mai jos", ii mai scria Napoleon.
Potrivit scriitorului John Kirkland, autorul cartii "Scrisori de dragoste ale marilor oameni", Napoleon era pur si simplu obsedat de Josephine. In armata lui se zvonea, chiar, ca, doar atunci cand relatia cu Josephine mergea bine, Napoleon era in stare sa ia decizii bune.
Alte scrisori arata ca Napoleon nu se sfia sa faca aluzii sexuale mai mult sau mai putin subtile.
"Ma culc cu inima plina de imaginea ta adorabila. Abia astept sa-ti ofer dovezile dragostei mele inflacarate", scria Napoleon in noiembrie 1796.
"Cat de fericit as fi sa te ajut sa te dezbraci, sa vad sanii tai albi, fata ta adorabila, parul tau legat cu o esarfa a la creole. Stii ca nu pot uita vizitele mele in padurea neagra... O sarut de mii de ori si astept cu nerabdare sa intru din nou in ea. Ma simt acolo ca pe Campiile Elizee. Sarutari pe gura, pe ochi, pe sani, peste tot, peste tot", scria Napoleon.
La fel de pasionala a fost si scrisoarea de despartire a lui Napoleon, in momentul in care acesta credea ca este inselat.
"Nu te mai iubesc! Dimpotriva, te detest! Esti o tarfa!", scria Napoleon.
Mai putin pasional, dar totusi tandru era Stalin, in scrisorile sale. Relatia lui cu sotia sa, Nadejda Allilueva, a fost una furtunoasa, care s-a terminat cu sinuciderea acesteia din urma. In scrisori, Stalin o alinta pe Nadejda cu numele: "Tatochka".
"Imi e atat de dor de tine, Tatochka. Sunt singur ca o bufnita", scria Stalin in iunie 1930, in timp ce sotia sa se trata de migrene intr-un spital din Germania.
Am terminat treaba si maine o sa plec din oras, sa vad copiii. La revedere, nu mai sta mult, vino mai repede! Sarutarile mele! Al tau, Iosif", scria Stalin.
In alte ocazii, dictatorul era mult mai scurt si la obiect.
"Am uitat sa-ti trimit banii, dar o sa-i primesti de la niste colegi care pleaca azi, spre tine. Te sarut, Iosif", este textul unei intregi scrisori a dictatorului.
In 1926, Nadia a luat cei doi copii si l-a parasit pe Stalin. Cei doi s-au impacat, dar totul s-a sfarsit cu o cearta colosala, intr-o seara a lunii noiembrie 1932. Ce s-a intamplat apoi, este inca neclar.
Oficial, la vremea aceea, s-a spus ca Nadia ar fi murit in urma unei boli. Cea mai plauzibila varianta e ca aceasta s-a impuscat in tampla. Unii spun ca ar fi fost impuscata chiar de Stalin.
Dictatorul italian, Benito Mussolini, a fost mai bland cu prima sa sotie, Ida Dalser. A internat-o intr-un sanatoriu, alaturi de fiul lor, Benito Jr. La inceput, insa, dictatorul o alinta pe Ida cu apelativul: "mica mea prietena", catalogandu-se pe sine drept: "prietenul si iubitul tau".
"Micuta mea Ida, tocmai am petrecut 12 ore in tren, in care m-am umplut de cenusa. Am curatat-o asa cum m-am priceput si primul meu gand, chiar inainte de a merge la cina, a fost la tine. Te bucuri? Vei zice din nou ca doar tu ma iubesti si eu nu. Si eu te iubesc, draga mea Ida, desi n-am avut inca ocazia sa ti-o dovedesc".
Se pare ca tanarul Mussolini isi amintea mereu de Ida cand calatorea cu trenul.
"Cat de fericit as fi, daca ai fi fost cu mine, azi, in timp ce trenul gonea sub un cer fara nori, intr-un peisaj de seducatoare si melancolica toamna, apropiindu-se de frumoasa Roma, care a aparut in fata mea tocmai cand apunea soarele, incendiind cele sapte coline ale Cetatii Eterne", scria Mussolini intr-o alta epistola.
Aceste episoade se petreceau, insa, in timpul Primului Razboi Mondial, cand Mussolini era inca un necunoscut. Dupa ce avea sa se afirme si sa preia puterea in Italia, Mussolini, satul de Ida si fiul avut cu ea, i-a declarat nebuni si i-a internat in sanatoriu.
