VEDETE
Doamnelor si domnilor, tovarase si tovarasi, va rugam ca pe durata spectacolului
"O zi din viata lui Nicolae Ceausescu" sa va inchideti telefoanele mobile. Chiar daca e repetitie generala, celularul ar fi bine sa ramana inchis. Alo! Alllo! 2-10-2-10, se aude???
CLAUDIA DABOVEANU
Mai e o saptamana pana la premiera oficiala a spectacolului cu
piesa "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu", de la Teatrul Mic. Textul ii apartine lui Denis Dinulescu, regia lui Alexandru Tocilescu, scenografia lui Puiu Antemir, miscarea scenica Roxanei Colceag, ilustratia muzicala lui Gabriel Bassarabescu si compozitiile muzicale lui Nicu Alifantis. Sotia lui Nicolae Ceausescu, Elena, este intruchipata de Coca Bloos. In rolul titular, doamnelor siiiiiii domnilooooooor, Floriiiiiiin Calinescuuuuuuuu!
Cuplu semianalfabet
Chestiunea zilei este cum sa faci un cuplu de trista amintire sa fie pe placul publicului? Sa deformezi adevarul istoric nu-i o solutie, ca mai sunt spectatori care au trait pe vremea aia si or sa carteasca. Piesa s-a mai pus in scena acum cativa ani, la Arad, in regia lui Stefan Iordanescu. N-a avut prea mare succes. Presa de specialitate a fost de acord in unanimitate (na, c-am inceput sa am limbaj de lemn!): lipsea miza. Toata lumea stia, cu mic, cu mare, cam ce-a insemnat Ceausescu, de-a lungul "domniei" lui, de aproape 25 de ani: ca era semianalfabet, c-a infometat si-a tinut in frig si umbra poporul, c-a daramat biserici, ca nu dadea doi bani pe intelectuali (in afara de savanta-i partenera de viata), c-a interzis avorturile si metodele contraceptive, c-a primit sfaturi din stanga si din dreapta si tot dezinformat era, ca mai vana din cand in cand, dar in cantitati moderate (asta nu-i de la starea vremii?), ca primea cadouri scumpe, c-avea cultul personalitatii, ca doar el si ea erau vedetele celor doua ore de program tv etc. Da, si? Textul, bata-l vina, a creat probleme de tot felul. Coca Bloos (Ceauseasca): "Aceasta piesa n-are text!". Florin Calinescu (Ceausescu): "Cel mai greu mi-a fost sa invat textul". Si totusi pariez ca spectacolul va avea carlig la public. Vechile ranchiuni au trecut, ranile de-altadata s-au vindecat, problemele actuale sunt multe si grave si, oricum, se apropie cei 20 de ani prezisi de "oracolul din Damaroaia". Putem, asadar, privi inapoi fara manie. Miza, de data asta, nu cred ca lipseste. A iesit un fel de vodevil cu vreo 50 de figuranti, printre care si actori, plin de savoare, umor si ironii. Uneori ale sortii. Veti vedea de ce.
Personaje: Sararu, Paunescu, Everac
|
Proaspatul cuplu Elena si Nicolae Ceausescu, la nunta: ea poarta pe cap o secera teapana, lui i s-a pleostit ciocanul din frunte⦠|
Unul dintre personaje este Dinu Sararu. Da, da, personaj, dupa ce a fost director pe bune al acestui teatru, inainte de caderea regimului totalitar. Sub directoratul lui, Teatrul Mic a cunoscut perioada sa de glorie, cu perechea de aur Valeria Seciu - Stefan Iordache - citeste anii â80 - in care lumea facea cozi la bilete de la 4:00 dimineata, mai abitir ca la carne, lapte sau butelie. In piesa, Sararu e chemat la raport de Tovarasuâ, alaturi de multi oameni de litere (Stancu, Everac, Paunescu pe numele lor de familie), care au avut de tras foloase de pe urma Ceausestilor. Nea Nicu: "Ba, Sararule, cum dracuâ poti sa scrii cand tu nici nu stii sa vorbesti ca lumea?"⦠Spunea asta cineva care n-a calcat in vreun teatru decat dus cu forta⦠Care facea dezacorduri si vorbea impleticit⦠Ca un facut, dupa plecarea lui Sararu de la carma teatrelor pe care le-a condus, lucrurile au inceput sa mearga rau. Dupa â90, Tetrul Mic a cazut o vreme intr-un con de umbra, iar acum, iata, la TNB, "Chicago" e-n pericol sa nu mai apara. Curios, nu?
Alt personaj, un fel de lingau, e interpretat de Petre Moraru. Tineti minte ce frumos recita el versuri patriotice si revolutionare? De ce oare? In viata de toate zilele, Moraru a fost sotul Mihaelei Ceausescu, prin urmare in piesa nici nu i-a fost greu sa-i ridice Tovarasului osanale cantate de soprana lui preferata, Elvira Carje. Vi-o mai amintiti? Cucoana aceea machiata ca o masca japoneza, cu sprancenele parca trase cu o jumatate de pahar, care mai presta uneori si romante (preferatele Tovarasei). Impreuna cu Florin Georgescu, tenorul specializat in "opera de trei parale", alcatuiesc un trio "asa de formidabil", ca-ti vine sa intonezi "traim decenii de impliniiiiri mareeeeteee"â¦
Ce are chimia cu cizmaria?
|
O biografie romantata, adusa din condei, cu fapte inventate si adevaruri trunchiate: o viata de huzur cu un final tragic |
O insiruire de flash-uri semnificative din viata cuplului "de trista amintire" se succed cu repeziciune, facand ca zeci de ani sa fie concentrati intr-o singura zi. Rasuâ-plansu⦠Episoade dulci-amare, cand cutremuratoare, cand duioase. Poate ca duiosie si naivitate sunt cuvintele-cheie. Scene memorabile din tineretea cuplului. Ea invata la chimie (cum altfel?), in timp ce el mestereste de zor niste incaltari. "Lenuto!, ia vino sa vezi ce ti-am facut!". Si-i intinde o pereche de saboti "asexuati" oribili. Galbeni, labartati, cu bride colorate diferit la calcai. "Sunt estraordinari, Nicule, scumpule!". Ei nu-i place chimia. Ii place Nicu. Ii plac si sabotii pe care-i incalta topaind cu drag la sindrofia muncitoreasca, la care iese regina balului. Cu voturi masluite. Ati mai auzit, cumva, undeva, de concursuri de miss, unde iese pe primul loc o sluta, in detrimentul altor fete superbe pe care nu le place cine trebuie si nici nu "cotizeaza" cum se cuvine?
Misu securistuâ
Totul e sub control. Aranjat si pus la punct de omul de incredere, vesnicul securist cu ochi albastri care executa ordine, da sfaturi practice la momentul potrivit. E in permanenta langa Ceausesti. Mereu acelasi. Nu i se schimba decat costumatiile si comportamentul, in functie de regimul politic si mai ales de oportunitati. El are, pe rand, mustata a la Stalin, accent evreiesc, geaca de piele, frazare greoaie de analfabet, costum tras la patru ace, mapa de intelectual. Interpret, Mihai Dinvale. Dupa parerea subsemnatei, Dinvale are cel mai greu rol din spectacol. Toca (regizorul Tocilescu) i-a interzis sa zambeasca, oricat l-ar busi rasul. Mie mi-a fost greu sa nu ma tavalesc pe jos de ras, la unele scene. Dar "Securistuâ" s-a autoeducat sa se poata abtine de la ras pana si la cele mai spumoase replici⦠Ca sa nu mai vorbim de scena nuntii in care ea are pe cap o coroana in forma de secera, iar el in forma de ciocan sau episodul in care coana Leana invata sa inoate imbracataâ¦
Coca si Toca
|
La indemnul sinistrei lui sotii, odiosu-l urecheaza pe securistuâ care nu-si face decat datoria: e dat afara pe usa, intra pe geam |
Ca tot am amintit de greutati, nu va imaginati ca totul a mers struna cap-coada, de cand a inceput sa se repete piesa, pana la tusa finala. A fost al naibii de greu, la un moment dat, treaba a inceput sa se⦠imputa. La propriu. In apropierea teatrului exista un restaurant, proprietatea unui important personaj politico-sportiv. Chiar la orele repetitiilor, haznalele localului erau desertate, astfel incat aerul din teatru devenea irespirabil. Sa fi vazut corul de figuranti tinandu-se de nas si cantand "Am cravata mea, sunt pionier!". In atmosfera aceea⦠incarcata, nimeni nu si-a pierdut umorul. Toca: "Coca, ai facut pe tine?". "Nu, Toca". "Esti sigura?". "Da". "Cum asa?". "Eu am mare grija ce mananc, nu-i de la mineâ¦". Coca Bloos a fost asul din maneca lui Toca. Initial, repetitiile au inceput cu Emilia Dobrin. Apoi a venit randul acestei minunate actrite s-o interpreteze pe Elena Ceausescu, desi initial refuzase, temandu-se de penibil. Nu-mi amintesc s-o fi vazut vreodata intr-un rol penibil pe Coca Bloos. De la "Cameristele" incoace, piesa in care am vazut-o pentru prima data acum aproape 20 de ani, ea n-a stiut sa fie decat foarte buna. A reusit ceea ce Elena Ceausescu n-a izbutit sa fie toata viata: comica. Haioasa. Cu extrem de mult umor, tasnindu-i prin toti porii.
Programata initial pentru luna decembrie 2004, "O ziâ¦" s-a lasat asteptata. Doar suntem in Romania, nu? Tara lui "merge si-asa" si a lui "nu lasa pe azi ce poti face maine". Coca Bloos isi aminteste ca Silviu Purcarete, cand a montat in Germania, a cerut "ninsoare" pe scena. In ideea ca "ar fi bine sa"⦠Nici nu s-a gandit ca o sa se realizeze vreodata. Intrebare nemteasca: pe ce distanta? Purcarete a masurat si a zis: "10 pasi". Nu numai ca a avut zapada pe scena, dar n-a nins nici un centimetru dincolo de portiunea pe care si-o dorise⦠Da, dar nici nemtii nu-s talentati ca romanii!
"Toba o ia inainte! Nu se-nteleg cuvintele, invatati cuvintele!", "Mi s-a inmuiat ciocanul de pe frunte, faceti-l dintr-un carton mai tare!", "Dati cu cafea tabloul ala, sa para sepia", "Puneti ceva negru pe practicabile, sa nu se vada urat de la balcon!". Ce poti sa-ntelegi mai intai din toate astea? Ca intarzierile au avut cel putin o motivatie, ca arta cere sacrificii, ca pretul unui bilet la teatru e derizoriu, ca actoria e un lucru cumplit de greu, ca aceasta piesa trebuie vazuta, ca eventualele comparatii care-ti bantuie mintea intre cum era atunci si cum e-acum sunt inevitabile⦠Ca vor exista mereu nu un cuplu, ci nenumarate de semidocti, iresponsabili, rau intentionati, dezinformati, orbiti de putere, nulitati, capabili de tot felul de abuzuri, fara scrupule⦠Iar noi vom sti mereu sa facem haz de necaz. Inchei intr-o nota traditionala heirupistica: mergeti la teatru!
Auzi, ca daca pui natriu in apa, ea capata un gust sarat!⦠Daca pui SARE devine sarata! Cica la - 20 de grade, apa devine solida. Nicule, eu cat mai invat la chimie? Nu mai vreaaau! Pai, astia care au facut manualuâ sunt niste idioti! Trebuie sa-i terminam cum ajungem la putere!
Misu,n-ai voie sa zambesti in piesa asta! Nu se iese pe heblu, vreau lumina de la arlechin! De ce ai coborat svastica in loc de Stalin? Cum sa repetam duminica dimineata, cand seara e spectacol? Niciodata nu se face asta, oricat de rau ar merge lucrurile!