Nu crede în mişcarea feministă, pentru că nu crede că este cazul să demonstreze ceva cuiva numai pentru simplul fapt că este femeie. Acordă importanţă relaţiilor interumane înainte de a se gândi la împărţirea pe sexe. Încearcă să definească oamenii pe care îi întâlneşte prin modul în care sunt „mobilaţi” la cap. Aşa că e firesc să o scârbească, după cum mărturiseşte, oamenii care au prejudecăţi balcanice: „Eu una remarc târziu sexualitatea celor cu care vorbesc sau cu care mă întâlnesc. O remarc în dormitor. Dar până atunci, oamenii sunt oameni şi pretind acelaşi lucru de la interlocutorii mei. Fie ei bărbaţi şi femei.”
Prejudecata îşi iţeşte capul hidos în cele mai diverse forme. Normal că şi în felul în care poate fi perceput un produs artistic, născut pe scena teatrului, acolo unde Dorina Chiriac evoluează la propriu şi la figurat. Dorina spune de ceva vreme adevărul sub chipul unui Bufon al zilelor noastre, în „Lear”, la Bulandra (n.r. – Dorina a pozat îmbrăcată în costumul de scenă). Alături de alte 24 de actriţe extraordinare: „Joc în continuare în «Lear» în această stagiune şi mă bucur pentru că este o perioadă din viaţa mea în care lucrez alături de o echipă foarte mişto, formată din 25 de femei. Cine spune că 25 de femei nu se pot înţelege se înşală amarnic. Pot supravieţui împreună. 25 de femei cu vârste diferite, cu faze diferite de evoluţie artistică şi umană, cu orgolii şi personalităţi diferite pot funcţiona foarte bine. Se coalizează şi se pot înţelege din clipa în care îşi acceptă şi îşi ocolesc punctele nevralgice. Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Dana Dogaru, Eugenia Mirea, Andreea Bibiri, Daniela Nane etc. Multe, diferite, puternice...”
Raţiune şi emoţie
„Lear”, în viziunea extrem de aplaudată a regizorului Andrei Şerban, a atras atenţia multora mai ales prin faptul că o mână de actriţe foarte bune joacă roluri de bărbaţi. Lucrurile nu stau chiar aşa, explică Dorina: „Nu e vorba despre vreun rol de bărbat în acestă piesă, aşa cum poate că au înţeles unii. Am tratat totul extrem de uman. Există relaţii interumane. Nu s-a pus problema să jucăm bărbaţi. Nu mă apuc de nu ştiu ce din pantaloni, nu am nu ştiu ce tip de gesturi care să dea asta de înţeles. Cine a înţeles altceva, a înţeles pentru că oamenii au prejudecăţi şi pentru că trăim într-o societate profund misogină. În general, bărbaţii, unii dintre ei, sunt cei care pufnesc la acest spectacol.
Adică vine Mariana Mihuţ îmbrăcată aşa şi mi se dă bărbat? Dar nu se dă nimeni bărbat! Este vorba despre un părinte care nu se înţelege cu copiii. Putea foarte bine să fie femeie sau bărbat, nu e vorba despre îndeletnicirile bărbaţilor. Fiziologic vorbind este vorba despre o ierarhie a capacităţilor. S-a dorit să se scoată în evidenţă exact faptul că femeile, atunci când abordează un rol, apelează în primul rând la emoţie, la instinct. Bărbaţii apelează mai întâi la cerebral şi abia apoi, dacă e cazul, dacă cere regizorul, intervine şi emoţia. A fost o abordare emoţională a piesei. E vorba despre o emoţionalitate scoasă dintr-o piesă a lui Shakespeare, autor născut într-o vreme în care femeile nu aveau drept de vot, ce să mai vorbim despre acces la studiu. Şi e clar că în piesele clasice puternice, ale lui Shakespeare, ale lui Cehov, rolurile scrise pentru bărbaţi sunt de obicei cele foarte bune, din simplul motiv că erau scrise de bărbaţi. Ei aveau acces la educaţie, la informaţie, la multe altele. Femeia apare ca un instrument de susţinere. Rareori întâlneşti la un geniu şi un vizionar ca Shakespeare ca femeia să fie o tipă deşteaptă.”
Exorcizare
Bufonul, rolul pe care îl face Dorina în Lear, îşi permite să spună adevărul: „El era personajul de la curte pus să-l distreze pe rege. El este de fapt artistul. De pe vremea preoţilor care au inventat teatrul o dată cu ritualurile antice, teatrul era o exorcizare. Şi-a pierdut în timp această calitate. S-a transformat în entertainment, ceea ce nu este un lucru greşit. Misiunea teatrului a fost însă dintotdeauna una de exorcizare, de punere a oglinzii în faţa societăţii. Teatrul nu trebuie să fie frumos. åla e soap-opera, e sitcom, e telenovelă. Teatrul e oglinda societăţii cu bune şi cu rele. E pusă în faţa lumii ca să trezească, să atragă atenţia. Pui bine lângă rău şi în felul ăsta iese în evidenţă binele.”
Dincolo de rolul din „Lear”, Dorina Chiriac va relua repetiţiile la „Femeia care şi-a pierdut jartierele”: „O să se joace le Romexpo, pentru că are nevoie de un spaţiu mai generos. Este o piesă în care este nevoie de două actriţe, eu şi Mihaela Teleoacă, pentru a face un rol lângă Horaţiu Mălăele şi George Mihăiţă”, spune râzând Dorina. „Altfel aştept să înceapă Alexandru Dabija un spectacol la Comedie, un fel de musical pe muzica Adei Milea. E un spectacol omagial pentru că în curând se vor împlini 50 de ani de la înfiinţarea Teatrului de Comedie, şi primul spectacol care s-a pus în scenă la acel moment, «Celebrul 702», în care juca Radu Beligan, se va juca din nou.
Se pare că va cuprinde cam toată formaţia artistică a Comediei.” Dorina Chiriac mai are în lucru şi rolul din piesa „Felii” a Liei Bugnar, rol cu care actriţa Ofelia Popii a înregistrat un succes extraordinar: „Sper să avem şi noi succes, deşi va fi un spectacol aproape total diferit, dar cu aceeaşi echipă de creaţie.” Nu în ultimul rând, o puteţi întâlni la Teatrul Metropolis, în „Opposites Atract”, un spectacol la care a muncit alături de Florin Piersic jr.