Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu puţin timp înaintea organizării importantului summit, presa din străinătate ia România la ochi. După ce, în urmă cu puţin timp, AFP a alocat un amplu spaţiu modului în care România pregăteşte evenimentul, de această dată Financial Times ne pune sub lupă. "Laying a red carpet over the cracks", este concluzia trasă de jurnaliştii acestui cotidian. Pentru ca apoi să concluzioneze: “Evident, acesta era un lucru pe care Ceauşescu nu l-ar fi permis niciodată”.
INVITAŢI. Pentru România, găzduirea summitului este considerată o mare ocazie de a-şi celebra aderarea nu doar la NATO, ci şi la UE, scrie cotidianul Financial Times. Este, de asemenea, ocazia de a sublinia integrarea României printre ţările Occidentale, după ce a fost mai multe decenii la rând una dintre cele mai oprimate şi sărăcite ţări comuniste. Dintre cei 5.000 de politicieni, oficiali şi personal militar care vor veni la Bucureşti, 1.500 fac parte din delegaţia de la Washington care îl va însoţi pe George W. Bush. Vladimir Putin, care este invitat pentru un Consiliu NATO-Rusia, ultimul său mare eveniment ca preşedinte, va aduce o delegaţie mai modestă, de 250 de persoane. La Bucureşti vor veni însă şi câteva mii de jurnalişti şi observatori. În oraş abundă zvonurile - că aeroportul va fi închis, că magazinele şi sediile guvernamentale vor fi pustii, că străzile vor fi blocate zile la rând în jurul vastului Palat al Parlamentului care va găzdui summitul, gigantic edificiu "super-stalinist" din piatră şi marmură construit de răposatul şi deloc regretatul preşedinte Nicolaie Ceauşescu. Guvernul român a instituit un comitet de 4.000 de oameni pentru a pregăti evenimentul, care va pune infrastructura învechită a Bucureştiului la grea încercare, nu în ultimul rând pentru că abundenţa de investiţii străine din capitală a generat un boom în construcţii. Şi preţuri imobiliare, notează FT într-o paranteză.
ECONOMIE SĂTOASĂ. România a beneficiat de opt ani de remarcabilă creştere economică, cifrată la mai mult de 6% pe an, începând de la sfârşitul anului 1999, când perpectiva de a adera la UE şi NATO a început să fie mai mult decât un vis îndepărtat. Relansarea a urmat unui deceniu de reforme făcute pe jumătate şi proastă gestionare economică după revoluţia din 1989. Liberalizarea economică, privatizarea activelor de stat şi eforturile de pregătire pentru aderarea la UE au dat rezultate. Investiţiile străine directe s-au accelerat net în ultimii doi ani, în paralel cu fluxul de bani trimişi de cei minumum două milioane de români care lucrează în străinătate. Membru deplin din ianuarie 2007, România are alocată suma de 30 de miliarde de euro din bugetul european până în 2013, pe care trebuie să îi folosească pentru infrastructură, programe sociale şi mediu, dar şi pentru agricultura învechită care reprezintă o mare parte din economie. Există însă imense semne de întrebare dacă birocraţia românească este capabilă să realizeze şi să execute suficiente proiecte pentru a primi banii. Provocarea imediată este însă faptul că economia se supraîncălzeşte. Deficitul de cont curent este estimat la mai mult de 14% din PIB, iar creşterea consumului finanţată prin credite absoarbe importuri din restul Uniunii. Salariile cresc cu 25% pe an, în timp ce penuria de muncitori calificaţi se face simţită din ce în ce mai mult, alimentată de emigraţie, în special către Spania şi Italia.
VISE MIORITICE. Banca Naţională a României a crescut rata dobânzilor de trei ori începând din octombrie până la 9%, pentru a ţine sub control inflaţia care a atins 6,6% la sfârşitul anului 2007, faţă de obiectivul fixat de 3,9%. BNR încă se aşteaptă la o creştere economică de circa 6% anul acesta, în pofida efectelor crizei internaţionale a creditelor. BNR a cerut însă Guvernului să dea dovadă de reţinere, după aprobarea unui buget cu un deficit de 2,7% care includea măriri de salarii substanţiale pentru sectorul public. "România fiind acum membru UE cu drepturi depline, oamenii cred că prosperitatea este garantată, dar este esenţial să se asigure echilibrele macroeconomice", spune Cristian Popa, guvernator adjunct al BNR. "Am cerut Guvernului să fie extrem de prudent. Creşterea veniturilor nu trebuie să fie mai mare decât creşterea productivităţii". Problema este că Guvernul este semiparalizat de aproape un an, explică articolul. La doar trei luni după aderare, coaliţia de centru-dreapta aflată la guvernare s-a dezmembrat. Relaţiile personale dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu s-au deteriorat constant. Actualul guvern, format de liberali şi partidul minorităţii maghiare, nu are majoritate şi se bazează pe sprijinul social-democraţilor în Parlament. Presiunile pentru mărirea salariilor, creşterea cheltuielilor pentru sănătate şi educaţie sunt intensificate de perspectiva alegerilor locale şi legislative din următoarele luni. Paralizia politică este una dintre cauzele care duc la încetinirea reformei şi dezvoltării. Rivalitatea este concentrată pe lupta împotriva corupţiei, din care Comisia Europeană a făcut o condiţie pentru integrare. Băsescu acuză Guvernul că amână să ia măsuri eficiente în acest sens, Tăriceanul spune că declaraţiile preşedintelui sunt pur politice.
CLASĂ POLITICĂ DEZBINATĂ. Lipsa de decizie politică determină celelalte probleme care încetinesc economia românească. Cea mai importantă este lipsa de comunicaţii decente. "Adevărata barieră structurală este infrastructura", spune Dorel Şandor, directorul Centrului pentru Studii Politice şi Analiză Comparativă. "În ultimii 15 ani, guvernele nu au reuşit să construiască decât 500 de kilometri de autostradă, ceea ce este nimic. Încercaţi să conduceţi la vest de Bucureşti, spre Ungaria. Este un coşmar". O parte a problemei este lipsa de experienţă în conceperea şi managementul de proiecte, alături de lipsa ostilă de iniţiativă a birocraţilor, parţial motivată de teama de a nu fi acuzaţi de corupţie. Pe de altă parte, nu există tradiţia de a face planuri pe termen lung: UE lucrează cu programe pe trei ani, dar Ministerul român de Finanţe nu are capacitatea de a plănui bugetul pe mai mulţi ani. Situată la frontiera de la Marea Neagră a UE şi NATO, România are însă şi altă perspectivă. Este profund suspicioasă faţă de influenţa rusă şi de dominaţia Gazprom asupra rutelor de furnizare de energie. România refuză, de asemenea, să sprijine independenţa Kosovo, atitudine pe care o are şi Moscova, susţinând că aceasta ar putea destabiliza Serbia şi regiunea balcanică. "Suntem nemulţumiţi de situaţia din Kosovo, pentru că aceasta se îndepărtează de un tipar bine stabilit", a declarat ministrul apărării, Teodor Meleşcanu. "Modificările frontierelor ar trebui să se facă prin negociere. Investitorii străini se tem să vină într-o regiune în care lucrurile nu sunt foarte clare". Totuşi, pentru o ţară care a ieşit din decenii de dictatură comunistă care au urmat celei fasciste, efectele pozitive ale integrării europene le depăşesc de departe pe cele negative. "Cea mai importantă schimbare este în mentalitatea populaţiei", spune ministrul de finanţe Varujan Vosganian. "Oamenii înţeleg ce înseamnă libertatea de circulaţie a persoanelor şi mărfurilor. Se simt liberi să călătorească mai mult. Sunt mai conştienţi de interesele lor personale, fac comparaţii. Este foarte important să faci comparaţii - între tine, casa ta, societatea ta - şi alţii, pentru că atunci eşti conştient de avantaje".
