FIŢE DE "REGINE" - Un artist discret, cu părul demoralizat

Ah, nu! Nu! Te rog, nu, nu-mi place, nu-mi mai face poze că mă enervez acuma şi dau cu tine de toţi pereţii. Ştii bine că nu-mi place să pozez în chiloţi, eşti chiar nesi, pe bune, măi, d-aia te plă­tesc ăia de la gazetă? Să faci poze cu mine goală?

Doar ştii că nu-mi place să fiu în centrul atenţiei şi, în general, iubesc discreţia şi sunt o persoană retrasă. Măi, te rog, chiar n-ai înţeles? Da’ chiar aşa? Da’ chiar eşti naşpa, să mor io, c-o dau pe vocabular neacademic acuma, ţi-am zis să mă laşi în pace, cu camera aia a ta de luat imagini la popor, ne-aţi luat tot, ne-aţi confiscat vieţile private, trăim în văzul tuturor, da’ chiar aşa? Ştiţi bine că nu ne place să scrieţi cu cine ne-o mai tragem şi de ce am ieşit singure în club. Nu ne place nici să se vorbească despre noi, nici să apărem crăcite pe plajă, în Mamaia, un loc retras nu găsim şi noi, că voi sunteţi cu ochii pe noi. Nu, nu mă consider frumoasă, eu nu sunt decât un artist, un artist şi atât. Eu cânt pentru fanii mei, pentru publicul meu care mă iubeşte, nu mă interesează revistele voastre sclifosite în care apar de trei ori pe săptămână. Şi, de fapt, pe cine interesează câţi centimetri am eu în talie şi cât am dat pe operaţia de mărire a sânilor, da’ chiar aşa? E treaba mea şi numai a mea. Eu fac artă, nu fac lifting. Mai bine v-aţi uita la ce cânt, nu la câţi centimetri am în şolduri. Măgarilor obsedaţilor sexuali. Â. Sexual.

ZIARIŞTII CARE N-ARE MANIERE
Aţi înnebunit de tot, sunteţi vulgari şi n-aveţi scrupule. Nesimţiţilor şi viermilor. Intraţi în viaţa noastră particulară şi ne analizaţi aşternuturile. Periuţa mea de dinţi e foarte supărată pe voi. Pur şi simplu nu-nţelege de ce intraţi în baia noastră şi ne scormoniţi prin dulap. V-aţi uitat în dulapul meu de medicamente şi acuma faceţi speculaţii pe tema sănătăţii mele? Da, ţin să menţionez că am o bacterie la picioare şi d-aia-mi dau cu unguent, ca să-mi treacă, nu scrieţi asta la gazetă, e urât, e foarte urât să ne intraţi în persoană. Părul meu e cu moralul la pământ. De supărare, iar trebuie să mă duc la coafor. Cum îmi permit s-apar în public necoafată, cum mă nimeresc cu un purice care-mi face poze nu tocmai drăguţe, cu mine în blugi, plimbându-mi bichonul. Pe urmă-mi bagi o fotoexplicaţie d-aia pe post de text, cum că ce naşpa arăt şi ce celulită am. Mai bine uită-te la celulita din sufletul tău, măi, nesimţitule!

BIBLIOTECILE NOAPTEA
Măi, dar sunteţi de toată splendoarea şi acuma nici pe verandă nu-mi mai permit să ies fără să fiu machiată perfect, că cine ştie ce purice mi se ascunde după colţ, noaptea la trei când vin de la.... ăăă... bibliotecă.
Iar ai venit? Ţi-am spus, măi, să mă laşi în pace, că n-am timp de tine să-mi termin albumul la care lucrez de un an de zile. Uite, vezi? D-aia n-are ursul coadă, că ţi-am răspuns la telefon, o dată, de două ori, şi acuma gata, cum n-ai ce scrie, cum mă suni şi faci o ştire tendenţioasă cu mine scărpi­nându-mă-n cap, în timp ce-mi dau ochii pe spate. Pe ur­mă te miri că-mi schimb numărul de telefon. Păi, dacă nu mă laşi în pace să creez! Un gând am şi eu în cap şi p-ăla-l îndrept către arta mea şi tu mă asasinezi cu prezenţa ta "pentru cititorii noştri", spui, ei, ba bine că nu! Cititorii tăi pot fi fanii mei, ia, te rog, dă-mi pace. Pentru ultima oară-ţi spun. Ori faci aşa, ori de mâine vorbeşti cu managerul meu. Că văd că, dacă-ţi dau un deget, tu îmi iei toa­tă mâna, păi vezi că eşti lacom? Şi nu mă face pe mine avidă de notorietate! Ştii tu poezia nemuritorului poet... ă... nemuritorului poet: "Cine zice ăla este/ Ca măgarul din poveste/ Şi măgarul din poveste/ Eşti chiar tu"!

DOREŞTE-MĂ!
Prezentă în toate revistele avide de scandal, pozând erotic şi zâmbind invitant. "Doreşte-mă", îţi zice din poză. Când e la o adică, se dă lovită prin emisiuni că n-are viaţă privată. Ca să-l parafrazăm pe Poet, "Artistul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală/ Viaţa lui personală este praf şi pulbere". Aşa ce-i place să se smiorcăie pe tema agresivităţii ziariştilor, că dacă aceştia decid să-i dea pace, se supără pe ei că-i ignoră arta. "Arta"... mă rog... un fel de-a spune. Arta ei e mai degrabă motiv de exhibiţionism. Vă gândiţi la tipe de genul Cristina Spătar? Nici noi.