"Nu pot să vorbesc despre mine la persoana a treia. Mi se pare de un ridicol absolut"
Ai pornit la drum acum 10 ani cu acest format. Ce-ţi propuneai atunci să realizezi? Ce s-a concretizat din ceea ce ţi-ai propus?
Chiar... Ce-mi propuneam?! Obsesia de la vremea aia era să facem, la TVR Cluj, o emisiune civilizată, bine împachetată, un program de televiziune publică ambalat comercial. Dorinţa noastră, a echipei cu care am început emisiunea, era să ne facem meseria aşa cum credeam noi de cuviinţă şi să intrăm în competiţie cu ceea ce făceau colegii noştri de la Bucureşti. Şi cu cei de la TVR, dar şi cu cei de la celelalte posturi de televiziune. Şi n-am început cu dorinţa de a demonstra ceva, cuiva. N-am avut complexe provinciale şi nu ne-am dat de ceasul morţii că nu eram în Capitală. Aveam o dorinţă nebună de a ne face meseria, de a ne exprima, de a arăta ce lume minunată mai vieţuieşte prin ţara asta, pe care o înjurăm în fiecare zi.
- Te mai vezi peste încă 10 ani făcând această emisiune?
De ce nu ţi s-a urcat celebritatea la cap?
Care celebritate? Hai să fim serioşi! Dacă apari la televizor şi te mai ştiu câţiva nu înseamnă neapărat că eşti celebru. Iar dacă faci pe nebunul pentru faptul că apari la televizor, eşti, pur şi simplu, penibil.
- Dacă l-ai avea invitat la "Ga-rantat 100%" pe Cătălin Ştefănescu, ce "intro" i-ai face?
- Numeşte trei lucruri fără de care n-ai putea trăi (şi nu mă refer la apă, aer şi mâncare)?
- Ţi-ai dat lucrarea de licenţă în teatru antic grecesc. Dacă ar fi să joci un rol de piesă antică, ce crezi ca ţi s-ar potrivi? Dar dintr-o piesă de-a lui Caragiale? Încercăm şi-un Shakespeare?
Citește pe Antena3.ro