GĂSELNIŢĂ - Trei o-zoni mai mici, pseudo-debutanţi

Parodii, desene animate, remixuri care mai de care mai trăsnite,  traduceri şi adaptări ale textului în 12 limbi, dintre care swahili, khmer, japoneză, finlandeză, cam asta s-a întâmplat cu piesa "Dragostea din tei" a trupei O-zone.

Parodii, desene animate, remixuri care mai de care mai trăsnite,  traduceri şi adaptări ale textului în 12 limbi, dintre care swahili, khmer, japoneză, finlandeză, cam asta s-a întâmplat cu piesa "Dragostea din tei" a trupei O-zone.

Unde mai pui că celebra cântăreaţă americană Rihanna a realizat, alături de rapper-ul T.I., un remake după piesa "Dragostea din tei", ale cărei drepturi de autor sunt deţinute de Dan Bălan. Un impact greu de anticipat, la care visează 90% dintre cântăcioşii României. Restul de 10% sunt artişti cu simţul realităţii, conştienţi de propria valoare, de nivelul de profesionalism şi, mai ales, de propriile neputinţe. "Dragostea din tei" a înregistrat peste 8 milioane de albume vândute, însemnând un balot de euro încasaţi din drepturi de autor. Exact în acea perioadă umbla vorba că O-Zone nu va mai concerta în România decât pe sume de peste 10.000 de euro.

Cioc, cioc
Zvonul a fost prezentat ca declaraţie, iar declaraţia a fost catalogată ca impertinenţă de făcătorii şi desfăcătorii  showbiz-ului. Dar, în loc să-şi savureze succesul şi să coacă repede altul, cât e caldă şi primitoare piaţa, băieţii de la O-Zone au găsit de cuviinţă că sunt deja prea mulţi într-o singură trupă şi s-au despărţit.

Până la urmă nici nu contează dacă sămânţa discordiei a fost legată de bani, de orgolii personale, de autorii de drept şi coautorii în fapt. Cert este că, îmbătaţi de gloria căpătată prin străinătăţuri, membrii trupei O-Zone şi-au încercat norocul separat, pe la porţi internaţionale. Doar că ele, porţile, nu s-au deschis conform aşteptărilor şi precedentului creat. Aşa că, în loc să avem trei O-Zoni mai mici cu succes internaţional, ne-am trezit cu trei pseudo-debutanţi, luând posturile de televiziune la rând, în dorinţa de a-şi promova proiectele solo: Arsenium, RadU şi Dan Bălan. Acesta din urmă este singurul care a păstrat aproape intactă amprenta componistică a fostului O-Zone, mişcare inteligentă, de altfel, căci publicul român a făcut foarte uşor trecerea de la "maiahiii, maiahooo", la "mm ma ma", adică la cluu-ul piesei "Crazy Loop".

Testarea nervilor
Mergând pe găselniţa "numă-numă-numă-iei", de la "Dragostea din Tei", atât RadU, cât şi Arsenium şi-au încercat norocul cu "whap-pa-parapaira", respectiv "Ruma-ruma-ruma-dai". Doar că pârghiile de promovare ale lui Dan Bălan, mai multe şi mai bune, au făcut ca "mm ma ma ma"-ul lui să se audă mai des decât "ruma-ruma-paraipa"-ul lor. Iată, aşadar, că avem totuşi trei o-zoni mai mici care ne testează nervii cu piese-onomatopee x 3. Singura lor şansă, şi a noastră (!), este să le pice din cer un succes internaţional x 3. Căci, conform obişnuiţei, nu-i vom mai prinde prin zonă! România este o rampă de lansare, nu şi o sursă de înavuţire pe gustul lor. Vânzările sunt ridicol de mici, iar dreptul de autor se grăbeşte să meargă peste hotare.

Din punct de vedere muzical, stilul componistic este pueril şi foarte previzibil, ca alcătuire armonică şi melodică. Un fel de disco-retro, cu influenţe de Chişinău şi sound european din anii ’78-’80. Piesele nu-ţi rezervă surprize pe nici o ramură şi se adresează masei, ca intenţie şi concepţie. Adică, unui public ascultător de muzică în maşină sau la locul de muncă, indiferent de limba pe care o vorbeşte. Fără să necesite o analiză, vocile celor trei sunt firave, deloc tehnice şi studiate. Dar nici că le trebuie mai mult! Căci nu cred că intenţionează să cânte cu ele! Iar banii din drepturi de autor se pot număra şi în şoaptă.