Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SUFLETUL COMERTULUI
Lector universitar, titularul cursului de graphic design la Universitatea de Arhitectura Ion Mincu, Razvan Luscov este unul din putinii specialisti cu competente in analiza tipografica. Interviul acordat Jurnalului National e mai mult decat un curs.
CRISTIAN PASARICA
 |
RAZVAN LUSCOV: "Imi plac caracterele de dincolo de moda" |
Jurnalul National: Cum arata piata romaneasca de publicitate din perspectiva unui grafic designer?
Razvan Luscov: E o piata care inghite mult, unde te poti afirma destul de repede, unde competitia intre profesionisti nu-i atat de mare ca in strainatate. Imi spunea un coleg, designer londonez: "Aveti noroc acolo in Romania, sunteti inca putini, aici ne calcam pe picioare".
Cum vedeti evolutia publicitatii in ultimii 15 ani?
Lucrurile au evoluat fantastic. Avem multinationale ale caror filiale evolueaza bine in Romania. Senzational e ca si firme pe de-antregul romanesti (cu gust de Grepfruit, dar nu numai) reusesc sa castige clienti mari din strainatate.
Din punct de vedere al graficii, respecta vizualurile romanesti regulile grafic designului?
Oriunde te invarti, ai in campul vizual atat lucruri bine facute, cat si lucruri, daca nu pe de-antregul catastrofale, cel putin inodore sau mirosind a neprofesionalism. Nefericit e cazul acelor companii sau persoane-companii care nu apeleaza la specialisti sau care vor sa aiba pe cineva care sa le "puna pe computer" ideile si care nu sunt deloc deschise la dialog. Unii "se pricep" la de toate, de la culori la alegerea tipului de caracter de litera.
Tipar iesit din tipare
Considerati ca se face abuz de majuscule in vizualurile publicitare?
Trebuie sa ne dezbracam de anumite ticuri, de exemplu ca numele proprii se scriu intotdeauna cu majuscula. Daca pe coperta unei carti, de exemplu (grafica de carte e un domeniu in care profesez cu placere la editura Humanitas), numele autorului e scris exclusiv cu litere de rand (minuscule), oricine isi poate da seama ca nu e vorba despre un obiect, ci de persoana care semneaza cartea. Lucrurile sunt evidente. Aici e vorba despre o punere in forma tipografica prietenoasa, in care modestia face reverente fata de cititor. Se stie: literele de rand sunt mai prietenoase, fata de majuscule. Intr-un studiu de referinta din â97, "Marketing Aesthetics - The Strategic Management of Brands, Identity and Image" al lui Bern Schmitt si Alex Simonson, se arata ca folosirea exclusiva a majusculelor in denumirea unei companii transmite un mesaj autoritar si agresiv. Daca mesajul pe care logo-ul companiei trebuie sa-l transmita e prietenos, vom folosi literele de rand, asa cum a facut-o Wolf Ollins pentru Orange. Din aceleasi ratiuni, o alta mare companie de imagine - Landor - foloseste literele de rand la "bank international indonezia". Clientul roman fara educatie intr-ale imaginii, care nu apeleaza sau nu asculta de specialisti si care isi doreste un logo "foarte important" pe masura viitorului firmei sale, nu intelege ca nu folosirea majusculelor la logotip va da imaginea dorita pentru organizatia sa. Iata "Hewlett-Packard". Nu e ea o firma importanta?
In anii â20, in Germania (tara substantivelor scrise doar cu litera mare), la o scoala care a insemnat enorm pentru istoria artei, Herbert Bayer era unul dintre profesorii cerea folosirea exclusiva a literelor de rand. Desigur, e o exagerare. Totusi, poate atunci cand majusculele nu ne sunt neaparat necesare si cand forma si mesajul pe care il transmite forma minusculelor se suprapune continutului, acestea devin favorite.
Cat despre sistemul educational, functioneaza mariajul intre teoria comunicarii si aplicatiile ei in design?
Nu vreau sa intru in teorii. Scopul grafic designului e sa comunice. Totul e sa stii cum. Unii o fac bine din intuitie, altii invata. Cei mai buni sunt cei care le au pe amandoua. Totul e sa fii constient ca cel caruia i te adresezi nu foloseste neaparat acelasi cod cu al tau, creatorul. Arta studentului la grafic design e sa transmita corect.
Polisemia, interpretarea sunt rar permise. Emitatorii, cei de la care pleaca mesajele, vor sa fie receptionate foarte clar si sa nu lase loc nici unei interpretari. Aici graphic designul se desparte de arta.
Comentati asocierea unor fonturi diferite in cadrul aceleasi imagini.
Atata timp cat mesajul e corect, e OK. Binenteles ca nu e bine sa se arunce cu toptanul sumedenie de tipuri de litera pe pagina, fara noima, cu o pofta nestapanita. De obicei, dar si in graphic design, postul e sanatos. Exista si aici o sumedenie de reguli. Dar pentru ca veni vorba de reguli. A existat in istorie o perioada de glorie minimalista, denumita "Swiss style", curent rationalist de mare importanta, in care, pe langa alte elemente programatice caracteristice, latura minimala se reflecta si in folosirea unui numar limitat de tipuri de caracter de litera, de multe ori doar unul singur (akzidenz grotesk) in doar doua dimensiuni de corp de litera.
Aceasta pozitie minimala - "less is more" (mai putin e mai mult) a celebrului arhitect Mies Van Der Rohe, e inlocuita cu una de o bogatie extrema in care "less is more" se transforma in "less is bore" (mai putin e plictiseala) a lui Robert Venturi.
In graphic design ne aflam intr-o perioada poststructuralista, unde claritatea si transparenta tipografiei (vezi Beatrice Warde/The Crystal Goblet) e inlocuita cu sacrificarea lizibilitatii pentru o mai mare expresivitate. Ordinea e inlocuita cu anarhia, iar unitatea stilului, cu eclectismul si multiculturalitatea. David Carson, un soi de copil teribil si razgaiat al designului de astazi, se joaca cu literele, toate normele sunt incalcate, in "End of Print". Oricum, aceste pozitii tin de teme ale graphic designului, cum ar fi cele culturale, ale modei sau din muzica. Cu greu ne-am putea imagina un afis publicitar deconstruit, dominat de anarhie si cu un text ilizibil care ar face reclama unei masini, fie ea si foarte desteapta (Smart).
Dor de arta
S-a pierdut armonia pe care o gaseam la textele din afisele de la sfarsitul secolului al IX-lea inceputul secolului al XX-lea?
Oglinda timpurilor ne insoteste. Regret totusi dincolo de firescul lucrurilor lipsa, astazi, a unei anumite picturalitati, a desenului a graficii de sevalet, regret "mana" nervoasa sau lirica artistului. Regret ca nu mai avem in repertoriul vizual de astazi imagini atat de savuroase precum cele ele lui Leonetto Capiello sau afise a la Cassandre. Toate astea par a fi disparut, detronate de o imagine fotografica, cand mai mult decat reala, cand poetizata mai bine sau mai putin bine prin efecte computeristice. Noroc ca incepand cu mijlocul anilor â90 si azi, grafica chineza rupe stilul universal caracterizat de vocabularul photoshop si recupereaza mult dintr-un repertoriu imagistic antedigital, aducandu-l la zi. Chinezii! Remarcabil!
O data cu aparitia computerului, fonturile si-au pierdut din farmec, devenind mai rigide, mai reci, mai artificiale. Dicteaza calculatorul omului de arta?
Nu cred in asta, desi in multe privinte sunt un paseist. Cred, dimpotriva, ca anumite restrictii legate de tipografia clasica au fost depasite pozitiv cu ajutorul computerului. Sa ne aducem aminte ca unul dintre cei mai mari designeri de litera, Adrian Frutiger, se foloseste azi de computer ca de orice alta unealta. Cu ajutorul computerului nu se poate face acuarela inca, dar design de litera da.
Ce rol joaca tipul de font ales in comunicarea diferitelor mesaje publicitare?
Un rol enorm. Cine nu intelege ca litera e in stransa legatura cu continutul da gres.
Exista o moda a fonturilor? Daca da,
dati-ne cateva exemple.
In primul rand, sunt lucrurile clasice, cele care vor fi intotdeauna marturie ca valoarea exista, independent de mode. Daca in 10.000 de ani oamenii vor mai exista si vor mai citi, vor citi texte scrise cu Garamond, adica cu caracterul ce poarta numele creatorului sau la 1500 si ceva. Imi plac caracterele de dincolo de moda.
