Hotu’ si cu prostu’

Te iubesc azi, te costa o pereche de pantofi. Maine, mai "baga" un parfum si daca vrei a la longue te costa casa si masina.

M-am saturat sa tot aud ca dragostea, a naibii dragoste, nu-i nimic mai mult decat un schimb. Unul da si altu’ profita. Ceea ce mi se pare ca se poate rezuma foarte limpede asa: unu’-i prost, altu’ destept. Rezulta, dintr-o ecuatie simpla, ca toti care ne-nhamam, din cine stie ce motiv, la o relatie care sa semene cat de cat a cuplu, ne dam din start acordul pentru ca soarta sa ne repartizeze, dupa cum ii e la indemana, intr-o categorie sau alta: lideri sau condusi.

POFTA DE CAPATUIALA. Ne-am obisnuit cu totii sa rezumam dorinta unuia sau a altuia de profit in termeni invariabil materiali. Asta pentru ca nu strica niciodata sa ti se asigure un trai mai mult decat decent cand tu, de principiu, n-ai dupa ce bea apa. De asemenea, nu e de ignorat un domn cu casa si masina la oras, care te poate smulge de la coada vacii. Care-ti poate-nlocui opincile cu botine nou-noute, desaga cu poseta din piele de crocodil si care, uau, iti poate asigura si apa calda de la robinet. Si, in general, apa pe care nu-i nevoie sa te caznesti s-o extragi din fundu’ pamantului. Ma refer la put. Deci, boieri dumneavoastra, dorinta de capatuiala se justifica. Daca ti-ai gasit musteriu’, de ce sa nu profiti, la o adica?! In plus, daca respectivul sau, de ce nu, respectiva n-are nimic de obiectat, inseamna ca-i de bine. Cel putin, nu se supara. Ori, pe de alta parte, se gandeste ca are ceva de castigat. Ce anume? Din punctul lui/ei de vedere, un "prost" care sa stea prin preajma si care, in schimbul celor mai sus-amintite, sa-si tina pliscu’ cand celalalt calca-n strachini. Schimb pe schimb. Concluzia: care-i hotu’, care-i prostu’?! Raspuns: ce-mi iese daca tac, ce-mi iese daca spun?

CASCADA AFECTIVA. Celalalt rationament se judeca in termeni afectivi. Adica in cuplu cineva epuizeaza afectiv pe altcineva. Unul iubeste cu toata fiinta lui (ce expresie minunata, ce metafora complexa, ce idee geniala, cata poezie, cata inspiratie - cum ar veni, natura ne-a inzestrat sa iubim nu doar cu sufletul, inima sau capul, ci si cu degetele de la mana stanga, cu ficatul, dantura si, de ce nu, cu intestinul gros ori vezica biliara), iar celalalt, in nemarginita-i nemernicie, se umple de dragostea asta furibunda si nu da nimic la schimb. O farama, acolo, din splina lui, un mililitru din sangele lui anemic, o cariuta, ceva, vorba aceea, nici macar o banala expectoratie nu risipeste in compensatia excesului sentimental al partenerului.

"TE IUBESC" OBOSITOR. Pe acelasi principiu, al balantei aportului afectiv, se creioneaza si disponibilitatea (sau nu) de a rosti "Te iubesc" la tot pasul. Adica eu zic si tu nu, nesimtitorule care esti! Eu astern la picioarele tale promisiuni peste promisiuni, insir declaratii disperate, balbai juraminte, ma perpelesc, ma zvarcolesc atat eu, cat si intestinele mele tulburate de cascada emotionala care ma copleseste si tu, suflet de gheata, minte rationala, profitor si escroc sentimental, jubilezi, evident, cu toata fiinta, cand ma vezi cum ma supun acestei torturi si… nimic. Iti mangai eventual orgoliul tumefiat, se semeteste barbatia din tine si, in loc sa-mi raspunzi macar cu-aceeasi moneda, te simti deodata-ndreptatit sa iesi la vanatoare de prospaturi care "se lasa" greu.

REZUMAT. Ori ne dam batosi, si-atunci ne devoreaza singuratatea, ca toti vor sa se simta cat mai grabnic iubiti si adulati, ori (ce stupid!) ne trezim la fel de singuri, dar in sanul cuplului. Pentru ca, de asemenea, tuturor ni se uraste cu binele. Prea multa linguseala afectiva oboseste, sufoca, naste nevoia acuta de evadare. "Evadare", ce realitate minunata! Intai ne straduim cu sarg sa ne punem capastru, dupa care plangem neconsolati dupa libertate! Care-i hotu’, care-i prostu’? Cine detine raspunsul e rugat sa-l pastreze, ca altfel ne deruteaza si mai rau.

SEXISME - Anuska

Du-te, duce-te-ai! Io l-am auzit pe un nenea frumos si pieptanat care vorbeste pe micile ecrane din micile noastre sufragerii din de-a dreptul meschinele noastre apartamente de pe strazile impracticabile ale Romaniei care scot din sarite chiar si bicicletele, darmite masinile de mare complexitate tehnologica, spuneam deci ca l-am auzit pe nenea ca se tot dadea nenea de ceasu’ mortii ca nu pricepe de ce iubita inselata scoate fum prin toate orificiile daca "ailanta" e mai urata. Dupa ce am pus in practica teoria invatata sarguincios cu privire la calitatile noastre empatice, am simtit cum, deodata, imi vine sa sun la emisiune, sa cer numaru’ de telefon al tampitului care da bunaciunea pe una stearsa, stramba si, probabil, blonda si sa ii spun doar atat: Intreab-o, domnule, pe mama dumitale de ce! Ea, empatica desigur, te va urechea parinteste si-ti va da, sper, o lectie de viata. In rezumat, iti va zice sa te uiti putin in curtea vecina. Vezi uraciunea aia de baba?! O vad, mamica, vei zice tu supus. Pai, tembelu’ lu’ mama mic, daca nu ma burzuliam la timp, aia era ma-ta, nu io! Acum intelegi, nene frumos si pieptanat? Pe jumatate, probabil, pentru ca inregistrarile tale genetice prevad ca tu oricum sa te perpelesti de dor nebun dupa orice pipita care-si beleste dintii la tine-ntr-un zambet focos. Dar vezi tu, nene frumos si pieptanat, mie oricum mi s-a acrit sa-ti mai spal matale sosetele, n-am chef sa mai adun firimituri in urma ta, sa mai suport revistele autoasezate strategic in fata vasului de veceu, in spiritul unei constipatii prelungi, n-am chef sa-ti mai mangai orgoliul barbatesc, prefacandu-ma de trei ori din patru ca da, mi-a placut! Asa ca du-te, duce-te-ai…