Iaurtul terapeutic

N-am încredere în alimentele despre care reclamele propovăduiesc că ar avea calităţi terapeutice. Nu mă bazez pe cafeaua care vindecă ciuperca piciorului şi nici pe guma de mestecat care drege dinţii cariaţi. Am şi o scuză: toată copilăria mea am mâncat un singur fel de iaurt, din acela la borcănaş de sticlă, în care, pentru diversificare, puneam câteodată două linguriţe de zahăr din raţie. Singura lui proprietate paliativă era să calmeze usturimile pielii înroşite la plajă.

Cine s-a hrănit, în perioada de formare a personalităţii lui, cu "lapte gros, lapte burtos", cu greu mai poate fi păcălit astăzi de iaurţele colorate şi-mpănate cu bifiduşi,elcaseimunitaşi, vitamine sau acizi graşi...

Dar nu poate să nu se întrebe cum poate fi, de pildă, un lapte fermentat ? "natural, ca grija"? Pentru mine şi pentru cei mai mulţi dintre românii oneşti, grija, deşi a devenit naturală, e un sentiment angoasant. Înseamnă rate, întreţinere, creşterea cursului valutar, instabilitate. Cum naiba poate să adune un iaurţel în el atâtea frici şi-atâtea îngrijorări?! (Sesizaţi că nu mă întreb cum poate un tată macho să facă jogging cu copilul în cărucior prin parc. Şi că nu pun la îndoială privirile languroase pe care i le aruncă fufele întâlnite în cale.

Nu sunt curioasă nici unde-i mama copilului din căruţ şi nici de ce pentru ea, în circumstanţele mai sus menţionate, grija nu e "naturală". La fel de naturală ca iaurtul.)

Mergând pe acelaşi fir epic (legendă fără nici un sâmbure de adevăr), aceeaşi marcă de produs ne dezvăluie că însăşi vikingii, între două cuceriri, băgau pe sub mustăţi un iaurţel la cutie de plastic. Rezultă din spotul în care doi cetăţeni şi copilul lor merg la picnic pe malul mării. Pe nisip e întinsă o faţă de masă, pe ea - farfurii de porţelan.

Mama scoate un iaurţel din coşul de picnic, i-l dă tatălui (care poftea mai mult decât copilul), apoi întinde unul şi celui mic. Băiatul se uită pe capac (la termenul de garanţie). Apoi arată cu degetul spre mare. Delfinii?! Aş, nu, vikingii... Ies din valuri în zale, purtând coifuri cu coarne pe cap. Au venit să concesioneze o plajă. Sunt patru şi au corabia parcată în spate. Melodia reclamei creşte în intensitate.

Băieţelul priveşte spre vikingul-alfa, apoi e viceversa. Copilul îi întinde iaurţelul. Vikingul îl ia şi zâmbeşte. Vocea din off: "Cunoscute de secole pentru organismul rezistent şi inima puternică, popoarele nordice ne-au învăţat secretul lor: alimentaţia bogată în Omega 3". Nu ştiu câtă Omega3 or fi ingurgitat, dar vikingii au dispărut de tot, de tot... "Noul iaurt Milli Life+ cu Omega 3. Pentru o inimă puternică." Adevărul e că-ţi trebuie o inimă sănătoasă ca să dai nas în nas cu un viking, fără să faci un preinfarct...

Altă marcă de iaurt necesită însă nervi de oţel. E iaurtul pentru, mă scuzaţi, constipate - balonate - pârţâite. Reclama e concepută doar pentru targetul feminin, deşi, mă scuzaţi din nou, bărbaţii n-au balonări, probleme cu tranzitul sau pârţuri? "Au, dar ele-s mai largi la portofele", s-au gândit, poate, creatorii. "Redu senzaţia de balonare", lor li se adresează de pe balonul verde care fâsâie-n reclamă, "cu Activia", completează sloganul.

"Reduceri peste tot", zice o shop-istă care intră într-o sufragerie cu braţul fracturat din cot de pungi. "Of, mă simt ca un balon", se plânge balonata, pipăindu-şi burta. "Tranzitul nu merge cum trebuie şi iar m-am balonat", adaugă ea şi se trânteşte pe canapea. "Hainele parcă pocnesc", se vaită iar şi-şi descheie nasturele de la blugi. "Dacă mănânci ca purcica", se aude o voce imaginară din public. În reclamă, vorbeşte shop-ista: "Activia de băut ai încercat?".

Şi-i întinde o cutie de iaurt, luată de la reduceri probabil. În timp ce cercetătorii ştiinţifici ne explică ce face "Bifidus Actiregularis" (ce porno sună!), în imagine se vede cum se dezumflă un caltaboş, iar săgeata cu Activia coboară spre anus. Apoi, cele două prietene apar plimbându-se pe o alee din Cişmigiu. Balonata are o cutie de iaurt în mână. Acum îi merge tranzitul. Dar poartă aceeaşi pereche de blugi cu talie joasă ş-acelaşi tricou alb, cu vedere la buric. "Răcoritor, nu?", întreabă shop-ista. "Îîîîm! Şi chiar funcţionează", zice dependenta şi arată spre burta care mie mi se pare că are acelaşi nivel.

Un alt iaurt, de la aceeaşi firmă, nu rezolvă "tranzitul", ci fixează calciul în oase. Are vitamina D. Ceva ce medicul pediatru ar trebui să prescrie copiilor, cu reţetă, la nevoie. Să fim serioşi, la ce ne trebuie medici, reţete, aerosoli, soare? Avem vitamina D direct din frigider! Danonino, fratele mai mic al lui Nutriday (iaurtul promovat muncitoreşte de fanatica mamă care cară după ea şi-n parc cutia frigorifică). Aşteptăm, cu emoţie de shop-işti incapabili să digere informaţiile publicitare, să apară pe piaţă iaurtul cu cuişoare din fier, brânza cu morfină şi laptele antidiareic.

Data viitoare vom analiza "Pufosul Perfect".