Il Giornale sugerează că autorităţile române preferă să lase infractorii români să meargă în Italia

Un editorial publicat astăzi în cotidianul proguvernamental Il Giornale afirmă că autorităţile de la Bucureşti fac în prezent acelaşi joc ca şi autorităţile italiene din Sicilia sfârşitului de secol XIX, care ştergeau cazierele mafioţilor periculoşi numai pentru a le permite să emigreze în SUA şi să scape astfel de ei.

În editorialul intitulat 'Cine se joacă cu cifrele privind infracţiunile românilor', jurnalistul Salvatore Scarpino aminteşte de solicitarea exprimată luni seara de ministrul italian de externe, Franco Frattini, privind semnalarea de către Bucureşti poliţiei italiene a românilor cu antecedente penale care se pregătesc să vină în Italia. 'Dar ministrul român de externe a răspuns că nu intenţionează să blocheze în niciun fel dreptul de liberă circulaţie al conaţionalilor săi. Acest discurs e clar (...) Impresia este că autorităţile române fac jocul celor siciliene din urmă cu un secol', se afirmă în editorialul publicat de cotidianul care face parte din trustul media al lui Silvio Berlusconi. După ce aminteşte că în 1912 a fost ucis în plină stradă, la Palermo, un poliţist italo-american, Joseph Petrosino, care a constatat trucul folosit de autorităţile judiciare siciliene şi a venit în Italia pentru a lua urma dosarelor penale ale mafioţilor sicilieni, editorialistul opinează că şi infractorii români vin în Italia cu acelaşi spirit şi aceleaşi speranţe cu care mergeau criminalii Cosei Nostra în SUA din acea vreme, o societate deschisă şi mult mai liberă. 'Infractorii români contează pe laxitatea unui stat care de prea mulţi ani e cu pantalonii în vine, cu un sistem judiciar ineficient, cu o lentoare şi o lipsă de comunicare a aparatelor administrative şi birocratice', scrie Salvatore Scarpino, citându-l şi pe preşedintele Asociaţiei Românilor din Italia, Eugen Terteleac, care a spus că legea penală italiană este prea puţin severă, fapt apreciat de infractori. Editorialistul consideră că nu este normal ca oficialii români să vorbească de xenofobia din Italia în condiţiile în care 40% dintre infractorii români urmăriţi internaţional se află în Peninsulă, iar membrii unei comunităţi care reprezintă 1,5% din populaţia actuală a ţării sunt responsabili pentru 7,8% din violurile comise în ultimii ani în Italia. 'Nu este un discurs rasist, ci cultural', mai afirmă editorialistul, arătând că în ţările din Europa de Est sau Africa de Nord bărbaţii nu respectă condiţia femeii în aceeaşi măsură ca în Italia.

61% din violurile din Italia sunt cu autori italieni
Tot Il Giornale publică miercuri şi un comentariu al jurnalistului specializat în articole despre sistemul judiciar, Filippo Facci, care atrage atenţia că într-o ţară cum este Italia, în care s-au făcut atât de multe erori de către justiţie, jurnaliştii nu ar trebui să spună că sunt violatori toţi cei acuzaţi de viol. 'Relatările femeilor violate sunt teribile, sunt amplificate, dar şi cele ale acuzaţilor de viol care s-au dovedit inocenţi sunt teribile, pentru că efectele acestei acuzaţii îi urmăresc toată viaţa. Acum vorbim numai despre primele. Se va schimba atmosfera şi va veni şi rândul celorlalte', atrage atenţia editorialistul. Într-un editorial publicat de Il Messaggero sub titlul 'Romeni, vil razza dannata.../Români, umilă naţie blestemată' , Corrado Giustiniani subliniază că duminică noaptea un muncitor român de 31 de ani, Mihai Surdu, a fost omorât cu maşina de un tânăr italian de 24 de ani, care conducea băut şi drogat şi nu s-a oprit pentru a-i acorda primul ajutor, dar care însă este cercetat pentru fapta sa în stare de libertate. 'Această ştire nu a ajuns pe prima pagină a niciunui ziar, iar ştirile de cronică neagră publicate i-au făcut tânărului italian privilegiul anonimatului. Închideţi ochii şi încercaţi toţi să vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat dacă lucrurile ar fi fost invers: român beat şi drogat la volan, mort un tânăr italian. Ar fi ajuns pe primele pagini, iar nearestarea ar fi iscat un scandal imens', arată Giustiniani. El consideră că sistemul penal italian, 'o sirenă pentru infractorii români', trebuie întărit şi prin construirea unor noi penitenciare, în condiţiile în care cele numai 40.000 de locuri disponibile în prezent în închisorile italiene sunt prea puţine. 'Toate apelurile pentru siguranţa efectuării pedepsei sunt doar vorbe goale, dacă în închisori nu este loc', concluzionează jurnalistul italian, care marţi a semnat şi un reportaj despre frica ce a pus stăpânire în ultimele săptămâni pe românii din Roma, cărora le este teamă să mai vorbească în limba română pe stradă sau în mijloacele de transport în comun pentru a nu se transforma în victime ale unor raiduri. Jurnalistul italian arată şi cealaltă faţă a statisticilor despre violurile din Italia, anume că 61% sunt cu autori italieni, iar o mare parte nici nu sunt denunţate, deoarece sunt comise de soţii, prietenii şi partenerii victimelor.

Toleranţă excesivă, atât în materie de legi, cât şi umanitară
Reputatul romancier, jurnalist şi politician italian Enzo Bettiza publică un editorial pe prima pagină a ediţiei de miercuri a ziarului italian La Stampa, în care încearcă să infirme acuzaţia de xenofobie adusă italienilor. Menţionând că-i înţelege pe imigranţi din poziţia celui care a trăit exilul, Bettiza relevă că imigranţii de astăzi pot găsi în Italia protecţie şi asistenţă. Totodată, faptul că românii vor fi prima comunitate care va vota pentru candidaţii italieni pentru Parlamentul European de la Strasbourg reprezintă un pact reînnoit de convieţuire. Potrivit preşedintelui Senatului român, Mircea Geoană, italienii ar fi afectaţi de o adevărată ''românofobie'', cu alte cuvinte de xenofobie şi rasism cu sens unic: totul îndreptat împotriva imigranţilor proveniţi, cu paşaport comunitar european, din cea mai populată ţară balcanică, îşi începe Bettiza articolul. Obiecţia i se pare semnatarului editorialului destul de distonantă, la limita ofensei, după echilibratele şi chiar severele declaraţii comune făcute luni, 23 februarie, de ministrul italian de externe, Franco Frattini, şi de omologul său român, Cristian Diaconescu. Faptul că luni cei doi miniştri au decis să înfrunte public împreună, la Roma, unul alături de celălalt, cea mai dăunătoare plagă migratorie de care suferă de mai mulţi ani Italia, dovedeşte în sine că nici guvernanţii italieni şi cu atât mai puţin cei români nu pot ignora o problemă devenită obsesivă şi în multe privinţe înspăimântătoare: repetarea neîntreruptă de delicte precum violul şi ferocitatea adesea mortală, comise de cetăţeni români, delicte care, după uciderea Giovannei Reggiani, au continuat, din păcate, fără discernământ, împotriva unor cupluri de logodnici lipsiţi de apărare, adolescente de 14 ani şi octuagenare cu dizabilităţi. Potrivit editorialului din La Stampa, este inutil să te ascunzi după degete pentru a acuza de xenofobie, fără deosebire, gazda, cu alte cuvinte societatea italiană şi instituţiile ei, cărora, în cel mai rău caz le poţi reproşa toleranţa excesivă atât în materie de legi, cât şi umanitară. Este suficientă o comparaţie: Franţa, care a beneficat de avantajul de a găzdui timp de decenii intelectuali iluştri şi oameni de ştiinţă români în laboratoare, în marile universităţi, în cele mai bune teatre pariziene şi în cele mai prestigioase edituri franceze. Ei bine, această Franţă, scrie Bettiza, care a ştiut să trăiască decenii întregi în simbioză lingvistică şi culturală cu Eugene Ionesco, Mircea Eliade, Émile Cioran, nu a ezitat să expulzeze, numai în 2008, peste 7.000 de români indezirabili. În cursul aceluiaşi an, Italia a expulzat circa 40, cu titlu mai mult decât simbolic, deoarece aceştia se pătaseră de acte ilegale vizibile şi adesea recidivau, mai afirmă jurnalistul italian, care citează însă o declaraţie eronată a ministrului de externe Frattini, prin care acesta a făcut probabil confuzie între românii expulzaţi în 2008 şi cei deja expulzaţi în primele două luni ale lui 2009. Autorităţile italiene şi române au comunicat recent că numărul românilor expulzaţi din Italia în 2008 este de aproximativ 800 de persoane.
Agerpres