Împreunări bazate pe iubire şi sinceritate

Relaţiile bazate pe iubire şi sinceritate sunt o specie aparte, precum bijuteriile rare, animalele pe cale de dispariţie, fauna protejată şi copiii cu IQ nesimţit.

Pentru oamenii ăştia, amorul nu e ca la noi, la restul, ci mult mai profund. Mai caracterizat de principii care n-ar avea legătură cu sexul maniacal, idiotic, repetitiv, compensatoriu, sălbatic, rutinier şi zoios cum e la noi, la ăştia mai lipsiţi de cuviinţă. Chiar şi reproducerea, deşi se petrece pe calea îngemănării vaginale a fluidelor productive masculine cu mărgicile roditoare feminine, ai zice că tot niţel mai stropită cu spirit divin pare decât habituala împreunare mecanică a trupurilor de sexe diferite încolăcite întru însămânţarea vinovatei femei de către izbăvitorul bărbat.

Persoanele mânate de sentimente de iubire dintr-asta cristalină se pot lesne remarca în noianul de barbari amoroşi chiar şi prin aspectul exterior. Chipurile le sunt lipsite de încrâncenarea roboţeilor în zbaterea cu cele zilnice, cu frustrări, dezamăgiri şi alte episoade telenovelistice în care el se culcă cu prietena ei cea mai bună ori cu colega de birou cu care lucrează la o prezentare pentru un client important ori în care ea pur şi simplu a dezvoltat intoleranţă la soacră-sa precum alţi năpăstuiţi au dezvoltat intoleranţă la lactoză.

Ochii le sunt deci senini ca o zi de primăvară, iar tenul e curat şi proaspăt ca laptele de măgăriţă, căci pustulele acneice au şi ele demnitatea lor.

Oamenii ăştia neobişnuiţi şi-au clădit legăturile spirituale numai şi numai pe altarul sincerităţii. Adică, domnule, la ei nu-ncape îndoială şi nu-i cu dus şi-ntors. Ori te iubeşti până la moarte şi apoi vrei, nu vrei, scrâşneşti din dinţi pân' se stinge lumina, ori mai bine scuipi în piept şi te dai trei paşi înapoi. Nu-i ca la noi, la scârbavnicii care azi ne declarăm jurăminte cu gurile pline şi cum se-ntoarce unu' cu spatele, hop, slobozim afar' din gură jurămintele şi ne gâdilim un pic cu un intrus sau o intrusă.

Aşa, de schepsis şi de plictiseală. Şi în cele din urmă se-ntâmplă că la stingerea luminii nu închidem ochii fix cu promisiunile pe piept, ci poate c-o iubire-adevărată, da' şi cu câteva episoade xxx să moară sinceritatea-n balamuc de ciudă. Zic.

În caz că nu s-a-nţeles până la rândul coişpe, părerea mea era că relaţiile bazate pe iubire şi sinceritate, în caz că nu-i implică pe mama şi pe tata şi dacă mama şi cu tatăl omului în chestiune nu-s vreo pereche de denaturaţi beţivi şi abuzaţi în copilărie, apăi atunci trebşoara pute de la o poştă cam ca un grajd cu suta de capre la adăpost.

Cine nu ştie cam cât caca pot produce 100 de capre să se adreseze la ţară. Sau... sau, desigur, după cum grăia un nene infinit mai inspirat ca mine, se poate să fie sinceritate, da' în condiţii aparte, de laborator, unde persoanele se conduc fix după ideile care le mână şi pe animale să caute mâncare, adăpost şi sex, şi nu după viziunile noastre, ale ăstora care nu mai vânăm ca să trăim, ci mergem naiba la supermarket.

Din zicerea nenelui rezultă că da, o relaţie bazată pe iubire şi sinceritate se poate, dar pe principiul "e dificil să fii sincer atunci când eşti şi inteligent, la fel cum e dificil să fii cinstit când eşti şi ambiţios". Aşa, mai da.

Ce e mai trist e că, vorba aia, te poţi, cum să formulez ideea ca să nu fiu bănuită de nici un fel de frustrare (ups!), te poţi, cum ziceam, uşura pe ea de relaţie bazată pe iubire şi sinceritate oricând în preajmă mai e şi-al doilea cu care nu trebuie neapărat să-ntreţii legături de natură sexuală, ci doar să fii prieten sau, din greşeală, familie.

Pentru că dacă nu faci tu primul pişu pe dânsa de sinceritate din sânul cald al cercului intim, atunci cercul intim va face aşa repede câh pe sinceritatea dumitale, că nici nu vei şti ce te-a lovit.

Aşa-i cu sinceritatea. Naşte eroi. Desigur, e vorba despre eroismul imbecil al omului suficient de sincer încât să se regăsească stângaci, stupid, de-a dreptul caraghios şi nătâng. Ca aceia care se privesc triumfător în oglindă după ce toată lumea le-a admirat cu nesaţ noua tunsoare ce-i aduce încă şi mai aproape de strămoşul nostru dotat şi el cu deget opozabil şi cur roşu.

Căci, nu-i aşa, grăieşte un alt mare inspirat al timpurilor, e foarte periculos să fii sincer în condiţiile în care nu eşti şi prost. Deci, pa, deci, pa.