In exces - Ultimul supravietuitor

Odinioara, cartile politiste nu aveau mai mult de 200-250 de pagini. Era formatul standard. Intr-o calatorie ceva mai lunga cu trenul reuseai sa le afli deznodamantul si sa le lasi in compartiment - daca nu-ti placeau - , sau sa le iei acasa si sa le pui in biblioteca - daca te incantau. Insa, de ceva vreme, scriitorii americani - probabil la solicitarea editorilor - , prefera sa compuna thriller-uri de dimensiunile unui roman-fluviu. Iar cititorii le cumpara cu frenezie, de parca ar avea mai mult timp la dispozitie pe care sa-l dedice lecturii.

Ultimul supravietuitor al lui David Baldacci (autorul excelentului Putere absoluta) are 700 de pagini. N-as zice ca ele nu se parcurg cu interes. E vorba doar de retele de traficanti de droguri, de lucratori ai FBI - printre ei se distinge Web London, un personaj complex si memorabil - , despre tradarea care se insinueaza pana si in lumea politistilor, despre luptele dintre diverse bande dornice sa acapareze pietele de desfacere a prafurilor care te propulseaza in "paradise artificiale". Dar, la un moment dat, se produce un fenomen de suprasaturare, ca atunci cand mananci cu lacomie dintr-un tort care iti place. Sunt prea multe amanunte despre metodele si armele folosite de catre membrii echipelor de salvare a ostaticilor, excesiv de numeroase detalii despre activitatea psihanalistilor sau a modului in care actioneaza organizatiile criminale. In plus, fiecarui personaj care apare in scena i se intocmeste o fisa biografica exhaustiva. Iar eroii cartii nu sunt putini. Scriitorul a dorit sa demonstreze fanilor sai - numerosi, de altfel! - cat de vaste ii sunt cunostintele in domeniile cele mai diverse - la un moment dat, deoarece evenimentele se deruleaza la o ferma de cai, nu se pierde prilejul de a se oferi informatii despre echitatie si cresterea cabalinelor. Cineva spunea odata ca secretul de a fi plicticos e acela de a spune totul. David Baldacci nu devine chiar plictisitor, dar daca ar fi renuntat la vreo suta de pagini, romanul sau ar fi fost si mai percutant. Dar si la dimensiunile pe care le are, Ultimul supravietuitor reuseste sa mentina treaza curiozitatea cititorului. In orice caz, o astfel de carte nu-ti prea vine s-o lasi uitata pe undeva, fiindca, evident, costa mai mult decat una de dimensiuni obisnuite.