Întrebari care macină / Tarzan, un sălbatic rasist sau eco-războinic?

O nouă expoziţie organizată la Paris explorează ce spun poveştile cu Tarzan despre cultura Africii. ''Tarzan din neamul maimuţelor'', eroul romanelor scriitorului american Edgar Rice Burroughs, este găzduit de Musée du Quai Branly, din apropierea Turnului Eiffel, în perioada 16 iunie-29 septembrie. Parisul pare un loc neobişnuit pentru a organiza cea mai documentată expoziţie reunită vreodată despre Tarzan, cunoscut şi drept Lord Greystoke, dar el are şi conexiuni franceze, notează ziarul britanic The Independent.

Tarzan era un aristocrat şi orfan englez crescut de maimuţe responsabile din punct de vedere social, în jungla africană. El a fost creaţia literară a unui scriitor american, Edgar Rice Burroughs, care nu s-a deranjat niciodată să viziteze Africa şi era atât de puţin expert în studii africane încât omul maimuţelor al său se lupta deopotrivă cu trigri şi lei. Muzeul şi-a propus să demonteze mitul lui Tarzan, ca parte a misiunii sale de a explora în ce măsură cultura occidentală înţelege sau nu înţelege culturile neoccidentale. Este Tarzan un sexist şi un rasist care o subjugă pe Jane şi îi tratează pe negri ca pe nişte copii? Este el un colonialist macho cu piele de leopard în jurul brâului, mai degrabă decât cu cască colonială? Sau a fost el primul supererou ecologist, un om în haine reciclabile şi de provenienţă locală care s-a luptat pentru a proteja jungla sa pură de interesele comerciale lacome?

Potrivit curatorului expoziţiei, celebrul sociolog şi antropolog francez Roger Boulay, depinde despre care Tarzan din neamul maimuţelor este vorba. ''Există o mare deosebire între Tarzan original din romanele lui Burroughs şi Tarzan cel sărăcit din punct de vedere cultural din filmele de la Hollywood, începând cu cele mute'', a declarat el pentru The Independent, precizând: ''Caracterul lui Burroughs este complex şi vorbeşte 12 limbi. Caracterul ecranizat este adesea o caricatură care vorbeşte numai prin răcnete''.


Primul limbaj vorbit al lui Tarzan în romanul original din 1912 a fost unul al maimuţelor, cu mult timp înainte ca oamenii de ştiinţă să descopere că maimuţele au un limbaj. Catalogul expoziţiei include un studiu lingvistic fascinant despre cuvintele folosite de clanul maimuţelor adoptive ale lui Tarzan, ''Waziris''. Ele au 250 de cuvinte, printre care mai multe verbe, folosite numai la infinitiv. Merită să se sublinieze că a doua limbă vorbită de Tarzan în roman a fost franceza, învăţată de la un ofiţer francez scăpat din mâinile unor canibali. Parisul şi Quai Branly pot avea astfel unele pretenţii legitime asupra lui Tarzan, scrie The independent.

Expoziţia explorează numeroasele legături dintre Tarzan şi cultura populară, mai ales cele peste 80 de filme cu celebrul erou /de departe mai numeroase decât cărţile lui Burroughs/. Slabe aprecieri sunt acordate seriei de 12 filme cu Tarzan în care joacă actorul Johnny Weissmüller, între anii 1930-1940, şi erotismului unora dintre primele filme mute cu celebrul personaj.

În general, expoziţia sugerează că Burroughs şi Tarzan au fost prost deserviţi de filme, până când filmul britanic ''Greystoke'' /1984/ a revenit mai mult sau mai puţin la povestea iniţială. Ea face comparaţii şi cu King Kong şi mitul femeii albe răpite de maimuţe. Celebrul enunţ ''me Tarzan, you Jane'' nu apare în nicio carte a lui Burroughs. A fost folosit pentru prima dată de Weissmüller, fost medaliat cu aur olimpic al SUA, în filmul ''Tarzan And His Mate'', din 1934.

Tarzan a fost ''inventat'' de un scriitor de ficţiune din Chicago, care ura civilizaţia modernă pe care o reprezenta oraşul. Spre deosebire de Rudyard Kipling, Burroughs nu s-a bucurat niciodată de consideraţia de a fi o mare personalitate literară. Calitatea scrierilor sale este adesea slabă, mai ales în unele dintre ultimele sale cărţi, dintre cele 26 scrise. Boulay a subliniat însă că Burroughs, în cele mai bune creaţii ale sale, este de departe mai bun decât un scriitor de duzină. Cunoştinţele sale privind Africa erau inexistente ''dar el era interesat de o Africă imaginară, strict pentru nevoile poveştii sale''. Cărţile sale sunt unele de aventuri, dar au un fond şi un scop intelectual. ''El explorează implicaţiile teoriei darwiniene ale strămoşului comun maimuţelor şi omului'', a mai spus Boulay, precizând: ''Explorează tarele civilizaţiei dar şi lipsurile vieţii în sălbăticie. Cu mult timp înainte ca îngrijorările ecologice să devină ceva obişnuit, Tarzan a apărat lumea naturală împotriva prădătorilor umani''.

Tarzan a fost un supererou american care-i precede cu două decenii pe Superman, Batman şi Spider-Man. Dar el nu era un ''superom'', nici un mutant sau dependent de tehnologie. Şi-a cucerit puterea îmbinând abilitatea şi înţelepciunea umană cu puterea şi rezistenţa animalelor. ''Într-un sens, este un descendent al filosofului francez din secolul al XVIII-lea, Jean-Jacques Rousseau, pe care Burroughs l-a studiat de asemenea cu entuziasm'', a mai spus Boulay. ''Rousseau credea că omenirea, înstrăinându-se de condiţia naturală, şi-a pierdut caracterul şi forţa autentică'', a mai spus curatorul expoziţiei.

De aici, o altă conexiune franceză cu Tarzan. Expoziţia este de fapt subintitulată ''Rousseau chez les Waziri''. Aşa cum a relevat Boulay, povestea lui Tarzan este înrădăcinată în unul dintre cele mai durabile mituri din cultura occidentală, de la Romulus şi Remus şi până la Mowgli al lui Rudyard Kipling încoace. Ceea ce face ca Tarzan al lui Burroughs să fie diferit de alţi ''copii ai naturii'' este faptul că omul-maimuţă musculos pendulează între junglă şi civilizaţia occidentală modernă. Tarzan se reîntoarce acasă în Anglia pentru a cere titlul aristocratic şi a-şi rafina limbile vorbite dar apoi decide să îşi arunce pălăria şi să revină în Africa. El este prins între două lumi conflictuale iar în final realizează o unitate între cele mai bune calităţi ale ambelor.

Un alt antropolog francez, Pascal Dibié, susţine în catalogul expoziţiei că Tarzan, departe de a fi o figură modernizată şi rizibilă a bărbatului în piei de animale este un erou perfect al vremurilor post-moderne. ''În cele din urmă începem să conştientizăm că suntem, şi am fost mereu, parte a naturii. Fără nicio îndoială, natura trebuie să fie baza civilizaţiei noastre viitoare iar 'problema natură' este cea mai importantă chestiune politică a secolului al XXI-lea. Tarzan e departe de a fi murit'', a scris Dibié.