Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îmi place repausul ăsta din preajma Sărbătorilor de iarnă. Poţi să leneveşti niţel. Să zaci. Să trândăveşti. Să te tolăneşti în vârful patului, cu o cană de ceai şi nişte prăjituri...
Îmi place repausul ăsta din preajma Sărbătorilor de iarnă. Poţi să leneveşti niţel. Să zaci. Să trândăveşti. Să te tolăneşti în vârful patului, cu o cană de ceai şi nişte prăjituri, să le savurezi în faţa televizorului, urmărind, evident, o emisiune de substanţă slabă, să te mânjeşti de ciocolată şi să-ţi lingi nonşalant degetele. Eticheta o piteşti bine în dulapul cu haine de serviciu şi te camuflezi în pijamalele în care îţi dai voie să miroşi a somn.
D-ALE IUBIRII. Plictisită la un moment dat de-atâtea emisiuni menite să-mi amorţească judecata, dau să caut cursurile de vânzări şi negociere pe care mi le-a adus soţul cândva şi pe care mă ţin să le citesc de pe-atunci. Cam de la jumătatea anului trecut, ca să fiu mai exactă. Adică, zic, hai să-ncep să fac acum ce n-am apucat, de pildă, anul trecut. Numai că ale naibii cursuri erau pesemne şi ele în vacanţă şi-şi lingeau degetele, puse undeva “bine”. Următoarea tipăritură pe care pun mâna se numeşte, ca să vezi, “Cele cinci limbaje ale iubirii”. A lui Gary Chapman. Surprinzător sau nu, la 2 ianurie nu găsesc în casă altceva de citit decât d-ale iubirii. De unde mă autosugestionez că, evident, aceste subiecte mă urmăresc ele pe mine, nu eu pe ele (ignorăm aici că cealaltă carte disponibilă era parte a colecţiei “Ghidul idiotului perfect”).
INTRODUCERE. Aşa încât am decis să vă împărtăşesc din primele impresii ale călătoriei mele în lumea lingvisticii iubirii. Care, pentru moment, s-a oprit la pagina 32, unde am făcut popas. Chiar înainte de intrarea în primul capitol, că până acolo fusese, pare-se, numai introducerea în atmosferă. Am aflat că în fiecare din noi există un “rezervor al iubirii” şi că noi căutăm persoane care să ne ofere combustibil pentru rezervorul nostru. Combustibilul e diferit, astfel că nu poţi să mă umpli pe mine cu iubire de tip raţional, să zicem, dacă rezervorul meu e unul compatibil cu iubirea, de pildă, euforic-expresivă. Adică dacă îmi cureţi maşina de zăpadă – deci mă scuteşti de un efort considerabil – nu te poţi aştepta s-o iau ca pe-un gest de iubire, când eu caut iubirea numai în mângâieri şi-n pupături. Am mai aflat că ar exista cinci limbaje ale iubirii, fiecare cu multe dialecte. Că iubirea se-nvaţă şi că, dacă vrem ca cineva să se simtă iubit, trebuie ca noi să-i deprindem modul specific de-a iubi. Şi, în fine, noţiunea cea mai interesantă ar fi aceea a delimitării pasiunii de iubire. Cu alte cuvinte, îndrăgosteala e pătimaşă. Spontană, involuntară, trecătoare. Spre deosebire de iubire, care se întâmplă numai în mod voluntar şi conştient. Care se învaţă, se câştigă, se întâmplă treptat. Şi rămâne, dacă vine. Spre deosebire de pasiune, care se iveşte pe nepusă masă şi dispare la fel. Chestiuni elementare!
Citește pe Antena3.ro
