Iuliana Tudor: "Voi fi secondată de un coprezentator de nădejde: bebele din burtică"

● Jurnalul Naţional: Ce aduce nou următorul sezon al emisiunii "O dată-n viaţă"?
● Iuliana Tudor: Nu cred în schimbări doar de dragul de a schimba ceva! Mai mult decât atât, cred că emisiunea a avut succes şi pentru că am păstrat "reţeta" care ne-a impus în preferinţele telespectatorilor. Am preferat să nu facem compromisuri pentru a câştiga cu orice preţ audienţa. Totuşi, alături de producătorii emisiunii, dna Elise Stan şi dnul Titus Munteanu, am decis să aducem un suflu nou acestui sezon. Vedetele populare vor face deliciul emisiunii, intrând în pielea unor personaje celebre (costumate, machiate, accesorizate întocmai), susţinând scurte momente de umor, având ca suport textele unor autori celebri. Aş aminti doar câţiva ­ Caragiale, Muşatescu, Kiriţescu... Fiecare dintre aceste momente va însemna şi pentru ei o experienţă trăită "o dată-n viaţă". Dansul tradiţional va avea o altă abordare, tematică... În rest, Floarea şi Gheorghe revin cu poveştile lor de viaţă, Orchestra "Lăutarii" şi maestrul Nicolae Botgros au partituri noi pentru acest sezon, iar echipa este nerăbdătoare să începem show-ul! Mai ales că în acest sezon voi fi secondată de către un coprezentator de nădejde - bebele din burtică.   

● Jurnalul Naţional: În momentul în care ai îmbrăţişat formatul emisiunii "O dată-n viaţă" te-ai gândit şi la faptul că publicul tânăr va fi atras de o abordare relaxată, ieşită din tipare a dansului şi muzicii populare româneşti?
● Iuliana Tudor: Aceasta a fost şi intenţia. Să facem accesibilă muzica tradiţională publicului de la oraş, în special celor care nu au avut niciodată contact cu lumea aceasta. Şi cred că haina divertismentului a ajutat ca în rândul publicului nostru să numărăm tot mai mulţi tineri. A fost un adevărat pariu pentru echipa "O dată-n viaţă", acela de a reuşi să reinterpretăm folclorul, fără a-i ştirbi din autenticitate, din valoare...  Pot spune astăzi, dupa şase sezoane, că a fost un pariu câştigat.   

● Jurnalul Naţional: Crezi că muzica etno este o modalitate bună de a câştiga interesul tinerilor în ceea ce priveşte muzica populară?
● Iuliana Tudor: Este singurul argument pentru care am acordat credit acestui gen atunci când a apărut. Trebuie însă să fie consumat cu măsură...

● Jurnalul Naţional: Cum îţi alegi "victimele" pentru "O dată-n viaţă"?
● Iuliana Tudor: Criteriul de bază în funcţie de care alegem invitaţii este valoarea. Fiecare trebuie să aibă ceva de spus în domeniul lui. Trebuie să reprezinte un model în sensul acela care, din păcate, nu prea mai contează în zilele noastre, dar în care eu voi continua să cred. Aptitudinile artistice cred că există în fiecare dintre noi şi ne putem juca măcar o dată-n viaţă pentru o cauză generoasă.

● Jurnalul Naţional: Ţi-ai dori să participe la emisiune o personalitate anume şi nu s-a întâmplat încă acest lucru?
● Iuliana Tudor: Da. Ma străduiesc de ceva vreme să-l aduc în platou pe Gică Hagi şi nu renunţ uşor. Sper să reuşesc! Nu s-a întâmplat, până acum, ca o personalitate să-mi refuze invitaţia în mod vehement. Singurele desincronizări au fost în ceea ce priveşte programul încărcat al ficăruia... Dar i-am adus în platoul de la "O dată-n viaţă" pe majoritatea oamenilor pe care mi i-am dorit.

● Jurnalul Naţional: Munca în faţa camerelor de luat vederi consumă foarte multă energie.: Te-ai gândit vreodată în aceşti zece ani de televiziune să schimbi macazul? Mai ales că ai urmat Dreptul şi ai studiat şi Pedagogia muzicală.
● Iuliana Tudor: Nici o clipă. Nici măcar atunci când timpurile mi-au fost defavorabile şi de multe ori mi-a venit să renunţ şi să plec pur şi simplu. N-am făcut-o. M-a ţinut mereu gândul că publicul meu nu are nici o vină. Iar culisele murdare, care nu ocolesc nici această lume, nu au legătură cu profesia şi respectul meu pentru ea. Şi apoi, nici n-am avut foarte mult timp să mă gândesc la altceva. Am fost în priză directă timp de ai bine de 10 ani şi nu m-am decuplat decât în perioada aceasta, când a venit la mine bebe. Dreptul l-am urmat pentru că a fost ambiţia adolescentei de atunci să demonstreze că poate fi printre cei mai buni, la o universitate de top, iar Pedagogia muzicală a venit ca o completare a ceea ce făceam eu la acel moment în televiziune. Am simţit că o diplomă pe acest segment m-ar ajuta ca, profesional, să vorbesc "aceeaşi limbă" cu cei din lumea muzicală, pe care i-am avut invitaţi de atâtea ori.  

● Jurnalul Naţional: Te-ai implicat în mai multe acţiuni umanitare, inclusiv în cadrul emisiunii "O dată-n viaţă", iar la 25 septembrie vei fi gazda Galei Crucea Roşie, alături de Cosmin Cernat. Poţi să ne oferi mai multe amănunte în legătura cu acest eveniment?
● Iuliana Tudor: M-a onorat propunerea venită acum un an din partea Crucii Roşii de a fi gazda Galei organizată la TVR. Ediţia trecută a fost un succes, lansând un proiect în care am crezut din prima clipă: Banca de alimente. De aceea continuăm şi prin ediţia din acest an dezvoltarea acestui concept. Ideea a fost adusă în România de Margareta Pâslaru şi pusă în practică de Crucea Roşie, prin dna Mihaela Geoană, preşedintele Crucii Roşii Române. Gala din acest an îşi propune să prezinte reuşitele proiectului după un an, dar şi să strângă fonduri necesare întreţinerii depozitelor şi susţinerii necesarului logistic al băncii. În cifre statistice, rezultatele unui an de existenţă a Băncii de alimente în România sunt impresionante şi atestă reuşita proiectului:  29 de depozite, 200 tone alimente colectate, aproximativ 11.000 de familii beneficiare de pachete a câte 12 kg alimente nepersabile, 170.000 de voluntari. Şi anul acesta vom avea în platou foarte multe personalităţi ale vieţii publice, oameni care susţin Banca de alimente şi le mulţumesc încă de pe acum pentru implicare, vom prezenta cazuri impresionante cu români care îşi trăiesc zilele căutând o coajă de pâine, ne vor fi alături partenerii şi sponsorii şi, nu în ultimul rând, poate cei mai importanţi pioni ai proiectului, Voluntarii Crucii Roşii Române.  

● Jurnalul Naţional: Ce satisfacţii ai în momentul în care te implici în ajutorarea unor oameni loviţi de soartă?
● Iuliana Tudor: Nu am autosuficienţa de a considera că "satisfacţie" ar fi termenul potrivit în acest context. Pur şi simplu, în astfel de momente te redefineşti ca om... cu fiecare gest pe care-l faci pentru cei de lângă tine. Eu mă gândesc doar că aş putea sa fiu oricând în locul lor. Atât.

● Jurnalul Naţional: Mai sunt românii dispuşi să bage mâna în buzunar pentru a-şi ajuta semenii într-o perioadă critică din punct de vedere economic, într-o lume care pare tot mai puţin preocupată de cei năpăstuiţi?
● Iuliana Tudor: Tocmai de aceea mi-a plăcut proiectul. Pentru că a fost o provocare! E infinit de greu să îi convingi pe oameni să doneze, în această perioadă în care ei înşişi au atât de puţin! Şi mă refer la oamenii obişnuiţi, la cei pe care îi întâlneşti într-un mijloc de transport în comun sau la coadă la supermarket. Pentru că, de regulă, oamenii aceştia donează. Cei bogaţi sunt prea prinşi în afacerile lor şi aproape că nu mai au timp să se gândească la cei amărâţi. Şi, de multe ori, unele cazuri li se par ireale... Însă în toate proiectele umanitare în care m-am implicat de-a lungul timpului am încercat să sensibilizez românul de rând să facă un gest de omenie, dar am şi băgat adânc mâinile în buzunarele celor cu bani pentru a-i face să privească în jos, de la înălţimea conturilor lor bancare. În proiectul "Banca de alimente" oamenii sunt îndemnaţi să ofere hrană pentru semeni de-ai lor care suferă de foame. E o realitate şi pentru România, aşa cum este şi pentru ţara de origine a proiectului, SUA ­ "ţara tuturor posibilităţilor", ţara care are o economie extrem de puternică şi care pare a fi printre cele mai civilizate. Fiecare român poate pune "pâinea cea de toate zilele" pe masa celui care nu o are, ori de câte ori merge la cumpărături în supermarketurile din ţara, unde vor găsi urne de colectare pentru "Banca de alimente", cu însemmnele Crucii Roşii. Da, e un timp greu pentru oameni, dar e un timp când e fundamental să nu uităm să fim oameni! Chiar acum, când răspund la întrebările dvs., televizorul îmi reaminteşte realitatea tragică a României. La Slobozia, de pildă, cantina săracilor nu mai are fonduri să funcţioneze. Au luat măsuri inumane: au redus porţiile de mâncare la jumătate şi au interzis familiilor numeroase să aducă mai mult de doi copii la masă... Li se iau interviuri copiilor săraci: unii nu au mâncat carne niciodată!...  

● Jurnalul Naţional: Ce zone care păstrează încă tradiţiile din România îţi plac şi de ce?
● Iuliana Tudor: Fiecare loc unde oamenii îşi respectă tradiţiile este unul pe care-l recomand oricând, oricui. Am călătorit atât de mult cu emisiunea, încât mi-e greu să aleg o singură zonă. Va invit doar să nu rataţi nici o oază de tradiţie pur românească dacă se-ntâmplă s-o întâlniţi!

● Jurnalul Naţional: Crezi că vei reuşi să împaci profesia cu îndatoririle materne?
● Iuliana Tudor: Este obligatoriu. Şi cred că ţine de organizare, iar la asta mă pricep. În plus, nu există "rolul de mămică" şi "rolul de om de televiziune". Ambele aspecte sunt parte din mine şi nu fac nici un efort pentru a le simţi astfel.

● Jurnalul Naţional: S-au schimbat deja priorităţile?
● Iuliana Tudor: Sarcina este o schimbare fundamentală pentru orice femeie. Pentru mine a însemnat o grijă susţinută încă de la început, pentru că nu am avut nici o siguranţă în legătură cu această sarcină. Însă continuu să fiu un om cu picioarele bine ancorate pe pământ şi să acord fiecărui aspect al vieţii mele atenţia pe care o merită.

● Jurnalul Naţional: Vei renunţa o vreme la televiziune în favoarea noului membru al familiei?
● Iuliana Tudor: Dacă lucrurile merg aşa cum ne-am propus, pe 8 octombrie voi fi în faţa telespectatorilor când dăm startul sezonului. Însă avem în plan să înregistrăm în paralel câteva ediţii, pentru luna în care bebe va veni pe lume, iar după naştere, probabil în luna martie, sper să fiu în formă pentru un nou sezon.

● Jurnalul Naţional: V-aţi gândit deja la un nume pentru el?
● Iuliana Tudor: Avem câteva variante spre care oscilăm. Vrem însă ca şi această decizie să fie luată în familie, fără grabă.