La superlativ

Cu vocatia bocetului la purtator, nu contenim sa aruncam in carca comunismului apus toate bubele prezentului - de la gropanele Micului Paris pana la machiavelacul clasei politice. Sunt mostenirile grele ale trecutului, zice romanul. La adapostul acestei lamentatii, lipsa de reactie sau lipsa de actiune si-au gasit alibiul perfect. Poate sa ofteze, in continuare reflexiv, odihnindu-se in lopata sau in fata jocului de solitaire.

Asa e: cand America descoperea frumusetea lui "Small is beautiful" (campanie celebra a anilor ’60 pentru Volkswagen-ul broscuta, unde dimensiunile reduse ale masinii erau atribut pozitiv) deschizand astfel usa miniaturalului in comunicare, la noi, in acelasi domeniu, enormul facea cariera.

Palita de un gigantism galopant, comunicarea comerciala, cata mai ramasese, emitea pe frecventa macro. Americanii difuzau imagini cu primii pasi pe Luna. La noi, datorita fabricii Sebesul, se putea ajunge la satelitul artificial, prin impletirea unei scari din insemnate cantitati de ciorapi lavabili (!). Pentru a spune tot, textele publicitare ieseau din matca unei pagini, revarsandu-se fluvial pe alte doua, trei si inca. Hartia si micul ecran musteau de o abundenta exponentiala cu corespondent zero in real. Antropologii dau verdicte explicative legate de lipsa de normalitate a istoriei recente. Frica generalizata, alimentatia precara, lipsa de orizont, transformau individul in masa de manevra. Dar comunismul, cel putin in acte, s-a dus. E poveste veche. Burgeri, libertate, ai la tot pasul. Ce-i mai impiedica azi pe cei care in ’89 abia-si luau buletinul sa se exprime si sa gandeasca cu naturalete?

Sfidand mode si tendinte, cliseistica n-are varsta. Exagerarile, supraponderalul lingvistic, gogonarea realitatii sed la fel de confortabil atunci ca si acum. Publicitarii de azi nu se pot plange: au avut inca din adolescenta lumea informatiei la picioare: de la carti de patristica la "The sex and the city", fara sa uitam de Internet. Ce-i determina pe acesti oameni de pana in 30 de ani sa fie apretati in gandire, cartonati in exprimare? In ce transa intra cand concep o strategie din care, incontrolabil, majuscula fara consistenta face reverente ostentative la tot pasul? In ce abis dispare discernamantul unei judecati echilibrate atunci cand trimit in lume identice dari de seama despre performante fabuloase la festivaluri de nimic? Prin ce alchimie un lucrator vestic in audio-vizual, pasager prin Romania, se multiplica ingrijorator in comunicat, devenind "experti europeni"? Daca ar exista macar o ratiune comerciala pentru tot acest falset asurzitor de trambite si alamuri, pentru rusinoasele "etc"-uri din prezentari cu pretentii! Dar nu exista. Publicitatea adevarata se face intru diferentiere. Cine vrea sa ciuleasca urechile si sa se faca auzit in vacarm, vorbeste in soapta.