Legătura între dl Boc şi dl Murphy

Premierul Boc este peste tot. Ceea ce este fără îndoială un lucru bun. Zilele trecute s-a deplasat la Arad, pentru a verifica stadiul lucrărilor de pe DN 7. Extrem de degajat, a zâmbit tot timpul. Cu o zi mai devreme participase la o întrunire electorală în Parcul Tineretului, prilej cu care a îndemnat copii să-şi asculte părinţii.

A zâmbit mai tot timpul şi a încercat să arunce la un coş de baschet. A eşuat, apoi a zâmbit din nou. Emil Boc a zâmbit şi în timp ce a declarat că s-a pus de acord cu băncile în cazul programului "Prima casă" - ce-i drept, deşi nimeni nu a crezut treaba asta, vestea era, totuşi optimistă. Împreună cu Sorin Oprescu, Boc a vizitat săptămâna trecută şi şantierul de pe Lia Manoliu. Prilej evident să zâmbească şi să-şi mărturisească optimismul.

Pe mine oamenii ăştia euforici mă sperie. Atunci când ştii că în mod clar nu au motive de a zâmbi, îţi pui automat întrebări. Băi: ce ştie ăsta de tot zâmbeşte? Şi dacă ştie, de ce nu ne zice şi nouă.
Până când mi-am amintit o lege a lui Murphy: "Dacă cineva zâmbeşte şi este optimist atunci când lucrurile merg prost, înseamnă că deja s-a gândit pe cine să arunce vina!"