Matrix

Deci, pe bune, am innebunit eu sau mi se pare mie ca Fuego e omniprezent la televizor? Este incredibil, dar la orice apasare de buton, il vad pe Fuego. Inca putin si-l vad pe Fuego si cand apas pe butonul "off" al telecomenzii mele!

Imi imaginez ca dac-as apasa pe "mute", Fuego ar continua sa cante. Acuma, pe bune... fie am trecut eu intr-o alta dimensiune, fie Fuego.

Unul dintre noi trebui ca s-a transferat intr-un alt tip de existenta, intr-o dimensiune in care spatiul si timpul se dilata, se dilata, se dilata, se fac mari de tot si le cuprind pe toate si nimic pare sa nu mai aiba sensul initial, caci si-a descoperit alte valente.

L-am vazut pe Fuego la emisiunea doamnei Tatu. Si, daca ma gandesc bine, cred ca l-am vazut si la telesoping, si la enimal plenat, si la discavari, si la icstrim ti-vi, unde se dadea, animalic, cu saniuta.

In platou, alaturi de marele muzician (l-am numit aici pe Fuego), mai erau niste fete pe care le stiu din vedere (si care canta), o doamna pe care-o stiu de la Tezaur Folcloric de cand eram eu mic (Irina Loghin) si Rica Raducanu (pe care-l stiu de cand avea magazin in Drumul Taberei).

Domnilor, domnisoarelor si doamnelor, ard de nerabdare sa va spun: interesantele discursuri despre diete erau brusc intrerupte de initiativele doamnei Tatu care-si dorea cu ardoare s-o auda fie pe doamna Loghin producandu-se, fie pe domnul Fuego producandu-se, fie pe amandoi deodata (o combinatie cat se poate de benefica pentru trup, minte, suflet, inima, literatura si altele). Recunosc ca dupa infuzia de Fuego de saptamana trecuta, cred c-o sa simt nevoia imperioasa sa nu mai dau drumul la televizor vreo catva timp.

Omniprezenta lui Fuego la televizor nu mi se pare atat de greu de imaginat, cat greu de suportat, in sensul ca un asa monstru sacru al muzicii noastre are darul sa te copleseasca, dar ce zic eu sa te copleseasca... sa te turteasca de-a dreptul! Nu degeaba va spun c-am ajuns sa-l vad pe Fuego si la discavari.

Cu imaginea lui Fuego in cap, ma dau printre programe, cand, la un moment dat, vad un nene care vorbeste si care seamana izbitor cu Fuego. La o privire mai atenta, aveam sa-mi dau seama ca nu Fuego era omniprezent, ci eu eram defect la cap.

Singura explicatie ar fi ca, din cauza imaginilor repetate, mi s-a format o matrice in cap, dupa chipul si asemanarea lui Fuego si ca vreau, nu vreau, am, n-am treaba, toate celelalte imagini se distorsioneaza, luand unica forma posibila de existenta: cea a lui Fuego.

Ah, ma simt ca-n Matrix!