Unul dintre marile avantaje pe care bărbaţii le prezintă, psihologic vorbind, asupra femeilor este că ei posedă superba capacitate de a se autoconvinge că lucrurile din lume şed orânduite după voia şi închipuirea lor, în mod natural.
De pildă, bărbaţii trăiesc la fiecare respiraţie cu impresia că femeilor li se întâmplă o deosebită bucurie ori de câte ori au ocazia să îi servească pe ei în fel şi chip. Să zicem că ei vin acasă obosiţi după o zi de muncă şi nevasta le întinde masa, cu tacâmuri bine orânduite şi şerveţele de ocazie, cu ciorba caldă, felul doi cu carne şi desert hipercaloric. Bărbaţii atunci o să creadă că această atitudine reprezintă un indiciu limpede asupra fericirii care le inundă pe soţiile lor înainte, în timpul şi după acţiunea de servire corespunzătoare a partenerului, chiar dacă şi ele au avut o lungă zi de muncă şi chiar dacă şi ele de-abia au venit de la serviciul lor, unde câştigă bani, şi chiar dacă nici n-au apucat bine să-şi facă un duş relaxant înainte să se-apuce de munci casnice. Da, chiar dacă. Şi, vorba aia, ce dacă? Totodată, soţii şi iubiţii consideră în mod aprioric şi indubitabil că orice femeie care se află la braţul lor la un moment dat găseşte extaz în tot ce fac ei, în tot ce-şi doresc ei şi mai ales, dar mai ales în tot ceea ce poate face ea, la o adică, pentru a ajuta la împlinirea viselor, dorinţelor şi aspiraţiilor dumnealui. Între timp, ce se întâmplă cu ea nu contează exact, exact, pentru că avem alte priorităţi pe lista de angajamente.
Fireşte, există şi cazuri în care ea e lovită brusc de oboseală ori când pur simplu începe să-i pută aranjamentul şi e apucată de ifose, îndoieli, sugestii şi reclamaţii. Să zicem că ea ar fi stat acasă toată ziulica, îngrijind de copilul sugar, mânuind cu mare îndemânare mopul peste gresia gopsodărească, frecând cu abnegatie faianţa din baie şi bucătărie, afundându-se până la coate în gaura veceului ce se cerea igienizată, rânind prin rafturile frigiderului pentru îndepărtarea mirosurilor neplăcute, lustruind geamuri şi veselă, îndepărtând sârguincios praful de pe mobile, curăţind haine, cearşafuri şi feţe de mese, cocoţându-se până la sârmă în vederea pregătirii rufelor pentru uscat şi în final pregătind o masă copioasă pentru familia reunită. El, revenit la vatră după opt ore de muncă în folosul angajatorului, o oră în trafic şi alte trei la cârciumă, introduce mulţumit cina în maţ, după care ia confortabil fotoliul între buci.
Ea se orientează către copil, îl îmbăiază, îi dă să sugă şi-i spune noapte bună. El, pofticios, goleşte o farfurioară de nişte dulciuri cu cremă. Ea, ostenită, îşi exprimă rugămintea ca el să spele suportul şi să-l aşeze frumos în raft, căci ea e puţin ruptă de oboseală. Atunci el, în supremaţia conferită de specie, se revoltă, trânteşte, buşeşte şi insultă aşa cum se cuvine şi îi explică ei că astfel de pretenţii să facă bine fie să şi le reprime, fie să şi le bage, la o adică, undeva (curul ar fi o opţiune). Ea bombăne şi se conformează, motiv pentru care el crede că ei îi face plăcere şi doar dă din gură ca o moară stricată - ori din lipsă de activitate ori pentru că atât o duce capul.
De altfel, aş fi tentată să cred că atât le duce pe femei capul - să facă şi să tacă sau să tacă şi să facă, ordinea fiind, în mod evident, aleatorie. Bărbatul este atunci îndreptăţit să creadă că femeia va continua să ducă sarcinile la îndeplinire fără crâcneală şi deci este totodată tentat să continue să solicite în mod grosolan lucruri. Practic, nimic nu-l împiedică s-o facă. Ea, pe de altă parte, dacă ar avea o altă motivaţie pentru comportamentul plin de supuşenie, cu siguranţă la un moment dat ar decide că este bine să încerce totuşi să nu-şi mai introducă plângerile-n propriul cur, ci să le expună la vedere, chiar crăpându-le în capul partenerului. Dacă nu, se cheamă în continuare că-i place şi că e doar un pic masochistă. Hi. Hi.