Notorietate

Acum vreo trei ani şi ceva abia începusem să ţin rubrica de faţă. Când aveam de făcut deplasări mai lungi în provincie pentru vreun reportaj, lăsam întotdeuna, conştiincios, material pentru "sexul de duminică".

Aşa s-a întâmplat şi într-o săptămână când am făcut o deplasare de patru zile, la Cluj. Aveam de făcut ceva cu nişte castele părăsite, dacă mai ţin bine minte şi ziua mă tot învârteam prin sate din jurul fostului oraş tricolor al lui Gheorghe Funar. Seara, când scăpam de treburi, băteam cârciumile de pe malul Someşului, unde turnam în mine beri şi pălăvrăgeam cu localnici deveniţi amici de ocazie. Primele seri s-au încheiat apoteotic, pe fond de pileală, într-un fel de club care ţinea deschis până târziu şi unde se produceau variate trupe de rock locale. în ultima zi de stat la Cluj nu am mai avut cine ştie ce de lucru, aşa că am ieşit în oraş ceva mai devreme. Mă gândeam că a doua zi o să o pornesc spre Bucureşti şi nu beneficiasem de nici o frumuseţe locală, ardelenească. Am început traseul de adio dintr-o cârciumă destul de ieftină, frecventată în general de studenţi. La o masă unde stăteau mai multe fete şi băieţi am recunoscut doi indivizi cu care mai socializasem anterior, aşa că m-am lipit de ei. Erau masteranzi la Litere şi puteai să discuţi cu ei pe teme variate, de la muzici până la politică. Am remarcat imediat că la masă cu noi mai era o brunetă înăltuţă, cu ochi verzi şi sâni mari, de vreo douăzeci şi ceva de ani. Mi-a plăcut că avea o privire vioaie şi m-am decis să încerc să mă dau la ea. Din vorbă în vorbă am aflat că o cheamă Sanda, e pe jumătate unguroaică şi a terminat jurnalistica. Era de loc din Beiuş, dar rămăsese la Cluj după studii şi căuta ceva de lucru. I-am cumpărat o bere şi în vacarmul general din cârciumă încercam să-i zbier în urechi mari înţelepciuni. Nu ştiu dacă auzea ceva, dar dădea din cap înţelegătoare. I-am propus să ne mutăm într-un club de jazz învecinat, unde nu era vacarm şi se asculta muzică în surdină.

Erou
Acolo am început să fac flic-flacuri mentale şi să mă dau un fel de guru al jurnalisticii româneşti şi mondiale, înflorind ca dracu' tot felul de situaţii prin care trecusem. Bineînţeles, mă "urmăriseră serviciile" şi "primisem ameninţări la care n-am cedat", ca un cavaler fără prihană, în încleştări groaznice cu baroni locali şi politicieni oneroşi. Părea interesată. La un moment dat, m-am dus la budă şi când m-am întors am observat că un individ tuciuriu de la o masă alăturată umbla cu aplicaţie la geanta Sandei, încercând să deschidă fermoarul. Proaspăta mea amică nu băgase de seamă fiind dusă cu gândul, probabil, la vitejiile mele. Am zbierat la individ şi l-am apucat de mână. Negriciosul s-a smucit, a reuşit să-mi dea un brânci şi a tăiat-o cu viteza sunetului spre uşa pivniţei în care era clubul. Sanda s-a speriat, dar eu eram mulţumit. Ca apărător al genţii devenisem în ochii ei şi mai erou decât încercasem să mă scot singur. S-a liniştit după ce am ţinut-o câteva minute strâns în braţe. Când am vrut să o sărut, nu a protestat nici măcar formal. îmi închipuiam deja că ultima seară din delegaţie o să fie şi cea mai interesantă, terminată absolut fericit pentru mine. Am început să-i zic fetei că mă atrăsese din prima clipă când o văzusem, fiindcă avea nişte ochi plini de spirit şi alte bazaconii de acelaşi gen. După ce am mai luat, ca să fezandez domnişoara, câte o sută de coniac de căciulă, am atacat frontal şi am invitat-o să ne mutăm, până de dimineaţă la hotelul unde mă cazasem. A spus "da" fără fasoane şi am pornit cu avânt spre patul unde mai puteam să dorm o noapte. Pe drum am făcut mai multe pauze să ne îmbrăţisăm şi să ne pupăm cu mult foc. în liftul hotelului m-am jucat puţin cu sânii ei, aşa că atunci când am ajuns la etajul patru, unde stăteam, Sanda părea destul de răvăşită. Şi eu aveam o problemă. Lichidele pe care le consumasem în proporţii mari coborâseră şi simţeam o nevoie imperioasă să ajung la o budă. Am deschis uşa camerei, am aprins lumina şi i-am spus Sandei să se simtă ca acasă, înainte să o zbughesc pe uşa băii. Am stat înăuntru vreo cinci minute, când am ieşit mă aşteptem să îmi găsesc prietena goală în pat. Ea nici măcar nu se descălţase şi mă privea destul de crunt. Ţinea în mână legitimaţia mea de serviciu de la Jurnalul Naţional, pe care o uitasem de dimineaţă pe noptieră. A orăcăit spre mine cu un ton crunt: "Ascultă, era scandal când te-ai prezentat, nu m-am prins că tu eşti ăla cu poveşti de sex de duminică! Nu vreau să citesc despre mine la ziar, să afle tata la Beiuş că o pun cu toţi derbedeii. Dă-te din calea mea, să plec, că altfel ţip!".

Aşa am rămas cu buza umflată, dar măcar mulţumit că aveam cel puţin o cititoare la Cluj.