x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun O lume excesivă

O lume excesivă

de Eliza Dumitrescu    |    05 Ian 2008   •   00:00
O lume excesivă

In această perioadă, cănd PR-istul, publicitarul, art-directorul, intreaga agenţie işi savurează incă ultimele zile de vacanţă, ideea unei retrospective a anului tocmai incheiat pare singura idee de articol viabilă. Bilanţul va fi insă unul la nivel de idee, de imaginar.

In această perioadă, cănd PR-istul, publicitarul, art-directorul, intreaga agenţie işi savurează incă ultimele zile de vacanţă, ideea unei retrospective a anului tocmai incheiat pare singura idee de articol viabilă. Bilanţul va fi insă unul la nivel de idee, de imaginar.

Ne-am obişnuit ca publicitatea să contureze o lume cam cum este cea de mai jos. Să se adreseze mereu părţii de aspiraţie din noi. Dar sunt reclame care arată că publicitatea funcţionează şi altfel. Că, incă timid, priza la real este o soluţie şi in acest domeniu. Dar acelea sunt incă excepţiile care confirmă regula. Pănă la o nouă formulă insă lumea din reclame este una previzibil de roz.

SUPERLATIVE. Cum ar arăta lumea dacă totul ar fi ca in reclame? Cum ar fi să simţi o energie fără limite pentru că la micul dejun ai băut cafeaua y, ai măncat cerealele x, mai incolo ai băut răcoritoarea p care a stropit un sandviş cu mezelul c şi ketchup z, ţi-ai sporit energia interioară cu ajutorul şamponului b care ii face pe toţi bărbaţii (respectiv pe toate femeile) să-şi răsucească găturile după tine (dar nu-ţi face procese de conştiinţă, există unguentul f care le va inlătura rapid orice durere, deci păşeşte surăzătoare - respectiv surăzător - mai departe, nu vei face riduri de expresie şi nici pungi sub ochi, pentru asta există cremele a, b şi z, pe care le meriţi cu prisosinţă). Mersul la cumpărături pentru coşul zilnic nu mai e nici pe departe o corvoadă, e de ajuns să pui măna pe card şi va face el totul pentru tine, nici nu trebuie să te trezeşti, pentru că alegerile tale sunt oricum gata făcute, in timpul pauzei publicitare. Tu eşti ferice, teleghidat pe tărămul tinereţii fără bătrăneţe care se intinde dincolo de coloanele aurii ale McD, nu departe de ţara aceea in care ai acces semnănd adeziunea la sistemul de pensii S. Că agenţiile de publicitate, corporaţiile de aia trudesc, de aia găndesc, să-ţi ofere pe tavă chiar şi dorinţele pe care le vei avea. Dar din cănd in cănd unele reclame pot sădi neincrederea in tine. Te pot face să-ţi pui intrebări asupra solidităţii perspectivei tale asupra lumii. Să vedem, aşaaaa, de ce iţi trebuie ţie maşinaaaa? Tu dai din colţ in colţ şi ingaimi ca omul simplu: păi, ca să mă deplasez din punctul A in punctul B. Fals, iţi spune inventiva agenţie publicitară. Automobilul nostru minunat iţi serveşte să-ţi plimbi noua coafură de colo colo, spre invidia prietenelor care nu au incăput pe măna unei coafeze la fel de inspirate. Sau, să poţi alimenta in benzinăriile v, unde apoi, prin tragere la sorţi, poţi căştiga ursuleţi de pluş pentru cei dragi, pe care nu prea ii mai vezi, pentru că trebuie să munceşti doar, să plăteşti ratele la maşină. Să munceşti? Să plăteşti? Ceva nu e in regulă. Undeva e o eroare, nu, aşa ceva e imposibil, aici nu trebuie să ai şi chiar nu ai astfel de griji. Banca p are grija ratelor tale şi, oricum, nu se pune problema (scuze pentru cuvăntul "problema") ca tu să ajungi să te epuizezi, mezelurile j şi h, lactatele, o, y şi q, şi, in ultimă instanţă, vitaminele şi mineralele k, u şi e vor combate pănă şi bănuiala unei eventuale lipse de energie. In lumea asta problemele au durata de viaţă a unei efemeride. E o chestiune de secunde. Şi de argumentaţie. Totul se rezolvă căt ai bate din palme, totul se combate cu viteza găndului. Băncile, imprumuturile sunt o joacă de copii, sunt basme de adormit orice stres. Băncile fac shopping somnambulic pentru tine, care poţi sta pe spate şi te poţi trezi cu o casă mai ceva ca a melcului care iţi alunecă pe lăngă obrazul afundat in iarba verde şi strălucitoare pe care stai intins şi te bucuri de viaţă ( ?). E ceva atăt de uşor că pănă şi copiii ştiu unde, ce şi căt să ceară. Aşa cum făcea şi domnişoara Ionaşcu, mai ceva ca un om mare. Căci oamenii mari ştiu doar ce vor, că doar de asta există pauze publicitare. Şi in lumea asta minunată, oricum nimeni nu-ţi bagă măna in buzunar să-ţi cheltuiască banii, adică să cheltuie banii băncii, care iţi "umflă" deocamdată buzunarul. Poţi să-ţi faci griji aşa, din cochetărie, că va trebui căndva să-i inapoiezi; pentru că există, oricum, pilulele care iţi iau cu măna orice durere de cap. Dacă iei pastila d, poţi să calci in căte bălţi sau gropi vrei tu, că tot ţi se va părea că pluteşti peste o cămpie insorită şi inmiresmată, cam ca alea care izvorăsc din noul balsam de rufe t. Iar dacă ţi se va părea cumva că simţi o palpitaţie ingrozitoare, undeva in partea stăngă a toracelui, nu te teme, cu pastila u vei rezista şi celei mai nasoale veşti imaginate vreodată de o lume care nu a păşit incă dincoace de publicitate. In lumea asta mereu proaspătă, mereu uscată, orice nenorocire devine o neplăcere ridicolă. Cel mult o gafă. Căci toate produsele din acest univers mereu nou, mereu surprinzător, mereu elegant şi rafinat, mereu superlativ sunt gata să conlucreze ca tu să-ţi indeplineşti menirea, misiunea sau măcar orice dorinţă nou invăţată de la tv. Sau care ţi s-a revelat din paginile vreunei reviste sau care te-a tras de mănecă pe stradă sub chipul unui adolescent puţin crispat, puţin grăbit, cu braţul plin de pliante şi fluturaşi. Şi care avea şi de ce să fie puţin grăbit, puţin crispat. Că doar avea de terminat de distribuit pliantele, nu? Ca să-şi poată savura seara cu prietenii, decupată din ultima reclamă la berea o şi fixată intr-un colţ al minţii lui.

In lumea asta dorinţele sunt aseptice şi au viaţa scurtă. Pentru că nici un stres nu-şi are locul aici, dincoace de publicitate. Şi undeva, in sinea ta, eşti sigur şi liniştit, fiindcă Dorel, cu siguranţă va intrerupe curentul şi emisia tv intotdeauna in alt cartier decăt al tău.

Optimism consumerist

Mergi mai departe, mai ai incă destulă energie, ness-ul g te incarcă şi el cu incă o şarjă pe care o poţi epuiza (ce noroc), incercănd să consumi oferta fără limite a companiei de telefoane mobile f pentru că, oricum, la frecat podele ori şters praful ori vasele nu ai nici o şansă să te storci de puteri, fiindcă in cutiile, pungile, sticlele de detergenţi există tot felul de duhuri amabile care vor pune măna pe bureţi, mopuri, lavete şi vor pune osul la treabă in locul tău. Nu că ai avea de ce să te temi pentru oasele tale, pastilele, gelurile, plasturii sunt acolo, gata să-ţi ia durerea cu măna.


eliza.dumitrescu@jurnalul.ro

×
Subiecte în articol: sufletul comertului poţi să-ţi mereu po