“O să mă reinventez”

 Ce a însemnat activitatea ta aici, în Antenă? Am petrecut, cred, cei mai frumoşi trei ani şi cel mai greu îmi este acum să mă rup de colegii mei, pentru că sunt oamenii de la care am avut cel mai mult de învăţat din toate punctele de vedere, nu numai profesional, şi cu care am ieşit şi la petreceri, şi la nunţi, şi la botezuri, şi la discotecă.

 Ce a însemnat activitatea ta aici, în Antenă? Am petrecut, cred, cei mai frumoşi trei ani şi cel mai greu îmi este acum să mă rup de colegii mei, pentru că sunt oamenii de la care am avut cel mai mult de învăţat din toate punctele de vedere, nu numai profesional, şi cu care am ieşit şi la petreceri, şi la nunţi, şi la botezuri, şi la discotecă. Oricum, o să mai vin, doar n-am murit… La un moment dat, orice om trebuie să facă o alegere în viaţa sa. Am ajuns şi eu într-un astfel de punct, în care trebuie să fac o alegere, deloc uşoară, având în vedere faptul că trebuie să renunţ la universul meu de până acum. Dar nu am ce să fac, pentru că această decizie era iminentă. Şi mai bine că s-a întâmplat acum, pentru că nu vreau să încurc pe nimeni pe viitor. 

 Cea mai frumoasă amintire de la locul de muncă… Sunt foarte multe. Îmi amintesc de primul direct pe care l-am făcut la Observator, când am dat şi o bâlbă memorabilă… La un moment dat, am crezut că nu mai sunt în direct şi am început să vorbesc, relaxată, cu colegii. Câteva zile am fost ţinta glumelor. Nici nu ştiu când a trecut timpul. Trei ani mi se par trei luni. Parcă ieri veneam şi dădeam interviu cu Vlad Petreanu pentru a fi reporter. Ţin minte că m-a trimis la Spitalul de Urgenţă să aduc o ştire. Era o ploaie îngrozitoare şi mă gândeam “Doamne, eu nu o să pot face aşa ceva niciodată. Să stau prin spitale…”.

 Aşadar… cum te simţi azi, în ultima zi de lucru? Tristă… am un sentiment care mă copleşeşte. Este o senzaţie ciudată… chiar mă gândeam să fiu mai puternică, dar este destul de greu în momentul în care cei din jur compătimesc plecarea ta. Dar nu am ce să fac, este o decizie pe care trebuia să o iau şi sunt sigură că este decizia cea mai bună în acest moment.

 Italia îţi place? Da… nici nu ştiu ce să zic, de-abia acum încep să o descopăr mai bine şi să mă adaptez, pentru că n-am intrat foarte mult în contact cu lumea de-acolo, cu civilizaţia.

 Am înţeles că intenţionezi să faci un master în comunicare acolo. Da, este ceva ce-mi doresc de foarte mult timp. După ce am terminat facultatea, voiam să fac un master, pentru că în ziua de azi, în România, se obţine foarte uşor o diplomă universitară, şi sunt sigură că, la un moment dat, diferenţa o va face chiar masterul. Până acum nu mi-a permis programul.

 Ţi-ai făcut şi un plan legat de cariera ta viitoare? Planuri aş avea, nu ştiu încă pe care-l voi pune în aplicare, dar în nici un caz nu sunt genul de femeie casnică. N-o să pot sta numai acasă, va trebui să fac ceva. O să mă reinventez, cât o să fiu plecată. Totuşi, nu pot spune în acest moment că am renunţat total la televiziune, pentru că este ca un microb. Nici n-am plecat şi deja mă gândesc că peste câţiva ani o să revin în televiziune.