Omul cu două feţe

“Mă numesc Claudia D. şi vă citesc de mult articolele din Jurnalul Naţional. Am învăţat foarte multe din ele”… Aşa începe mailul primit de la o cititoare a Jurnalului de Duminică. Îmi fac o datorie de onoare din a publica acest material integral.

Cu mască, fără mască - Mult mai de preţ e iubirea

“Mă numesc Claudia D. şi vă citesc de mult articolele din Jurnalul Naţional. Am învăţat foarte multe din ele”… Aşa începe mailul primit de la o cititoare a Jurnalului de Duminică. Îmi fac o datorie de onoare din a publica acest material integral. Dacă poveştile de viaţă publicate alină suflete şi oferă soluţii, înseamnă că un colţ de ziar e locul perfect pentru ca speranţa să triumfe.

“Erau împreună de doi ani, locuiau împreună şi se iubeau foarte mult. Nunta era planificată deja, în toamnă. Erau aşa de fericiţi! La un moment dat, ceva se schimbase la ea, nu se mai purta la fel ca înainte. El a întrebat-o ce se întâmplă, dar ea spunea doar că are mult de învăţat pentru facultate. Pierdea nopţi întregi la calculator. Cunoscuse prin intermediul Internetului, pe Messenger, pe cineva. Nu era din acelaşi oraş cu ea, dar ea stabilise hotarele acestei relaţii: amiciţie şi atât. Dar el a început să o copleşească cu declaraţii, îi spunea exact ceea ce ea avea nevoie sa audă: că s-a îndrăgostit nebuneşte de ea şi că nu mai poate trăi fără să o cunoască. O suna tot timpul şi vorbeau ore întregi la telefon, îi putea spune orice, descoperea că are aceleaşi gusturi ca şi ea. Inevitabilul s-a produs şi ea s-a îndrăgostit de străinul acela, dar ea simţea că inimile lor bat la unison, că şi-a descoperit iubirea cea adevărată, uitase pur şi simplu de logodnicul ei. Şi într-o zi, ea a plecat, lăsând doar un bilet în care îi spunea sec logodnicului că nu-l mai iubeşte.

Distrus, acesta nu ştia în ce parte să apuce, încotro să o caute. I-a sunat pe toţi prietenii, a căutat-o la toate rudele, toţi cunoscuţii, vecinii, dar nimeni nu o văzuse, nu ştia nimeni nimic de ea. Simţea că i se face rău, nu putea să înţeleagă ce s-a întâmplat, aşa că s-a aşezat pierdut pe un scaun. La un moment dat, a observat că pe ecranul computerului era un mail pe numele iubitei. Curios, l-a deschis cu mâini tremurânde şi a citit: «Iubita mea, o să întârzii, o să fiu la gară la 23:30, de-abia aştept să ne vedem, dragostea mea!». Imediat, logodnicul fetei se uită la ceas, era deja 00:10. Luă cheile de la maşină şi ajunse într-un suflet la gară. Acolo, un fior rece îl cuprinse, dintr-o dată. Poliţia împrejmuise locul şi nimeni nu avea voie să pătrundă în incinta gării, dar el se zbătu şi înaintă prin mulţimea de curioşi. Logodnica lui, cea pe care o iubea atât de mult, cea fără de care el nu putea respira, dar nu i-o spusese niciodată, zăcea pe peron, înjunghiată de «iubitul ei» de pe Internet. Acel individ era schizofrenic, un criminal în serie care aşa îşi găsea victimele, pe internet. Fie ca această întâmplare să deschidă ochii multor tineri care stau zilnic pe Internet, pe chat, pe Messenger, pentru că astfel de lucruri se pot întâmpla zilnic şi e mai bine să prevenim astfel de tragedii decât să lăsăm să se întâmple.”