Palaria Mariei

Ne-am obisnuit sa hahaim cu subintelesul lui “las’ ca stim noi“ de cate ori Maria isi schimba palaria.

In spatele noului accesoriu care, de ce sa nu recunoastem, ne-a indus pentru o secunda in eroare, detectorul nostru de minciuni o recunoaste pe Marita, vecina de peste drum. Si jubileaza. Inceputul de invidie in fata proaspetei si apetisantei aparitii se linisteste si trece mai departe. Cat de arhaica in privinta noului e mentalitatea fiecaruia dintre noi, ne spune confortul personal. In loc sa iesim din schema si sa admiram palaria – o alta, nemaiintalnita pana acum – preferam sa ne uitam pe sub boruri in speranta ca vom da peste o privire bine cunoscuta. Mereu uitam ca in fiecare omida zace – potential – un fluture. Cinici si superficiali, doar pentru ca altadata imparteam aceleasi jucarii in nisipar, ii interzicem Mariei dreptul la evolutie. Fie si pentru cheful de a purta altceva, de a fi altcineva, ea nu mai e aceeasi. Aspira la alt statut, la alta clasa. Pentru ca isi doreste autentic transformarea, o data cu palaria, se schimba si Maria.

La fel se intampla si cu marcile romanesti veterane. Necrutator, scepticii dau cu lehamite din mana cind vine vorba de Arctic, Dacia, Dero, TVR, gasind pretutindeni lucruri care trag a repros. La cata papura este, la drept vorbind si noi am gasi nod in ea. Totusi, e nedrept sa ignori dorinta de schimbare a gestionarilor acestor branduri, aceeasi cu a publicului. Doar el a avut-o 40 de ani. Continua rabdator sa tanjeasca la ea din ’89. Pentru cel putin doua generatii, schimbarea e la noi o alta definitie pentru Fata Morgana. Mereu intrezarita la capatul tunelului, niciodata luata in posesie. Nevoia de bun si consistent pe care o avem ca natie, se transmite inevitabil si asupra marcilor noastre identitare. Se misca ele anchilozat intru transfigurare? Pun frana dupa ce tocmai au demarat? Adesea, da. Firesc, dupa ce decenii au fost imobilizate la pat. Partea buna este ca se dezmortesc si aspira, chiar daca in reverie, la performanta. Din ‘89 incoace, TVR a fost simbolul tranzitiei. Continua sa fie si dupa rebranding. Doar ca acum, cu un ochi la neputinta si altul la dorinta, tranzitia e una asumata in chipul unei forme de evolutie. Noua Logan, chipul Daciei de lumea a treia, desi superioara in termeni tehnici, alege si ea, ca si TVR, sa lase trambita de-o parte. Ca urmare, pedaleaza pe datul identitar al brandului mama: pretul mic, chilipirul.

Renuntand la grandoarea nefundamentata, marcile romanesti veterane isi fac examen de constiinta si se spala pe ochi. Invers decat previzibil, rebrandingul e aici decosmetizare. Ce chip rasare dincolo de fard? Poate nu unul prea seducator, dar cert mai onest. Ne-am dat votul ani de-a randul unei clase politice care a vidat de continut conceptul de schimbare. La polul opus sta marca romaneasca, care chiar daca nu prea stie cum sa dobandeasca transfigurarea, si-o doreste autentic. Macar si pentru asta, nu merita Maria un vot de incredere?