Paradis asiatic inghitit de ape

MIRUNA MIHALCEA

Cum se face ca ai fost singurul jurnalist roman care a ajuns la fata locului?

Mile Carpenisan: Sa vezi ironia sortii. Pentru ca venea vacanta, rezervasem impreuna cu niste prieteni bilete pentru Thailanda. A intervenit ceva, Thailanda a cazut si-am plecat la Viena. Acolo trebuia sa fac un interviu cu Directorul Operei care e timisorean. Asa se face ca aveam la mine echipamentul necesar ca sa transmit. Era 29 decembrie si, la doar o ora dupa ce am ajuns la Viena, am primit telefon de la Bucuresti. Peste 4 ore plecam spre Sri Lanka.

Moment de reculegere in loc de artificii

Ce-ai gasit cand ai ajuns acolo?

Am gasit 32 de grade, asta am gasit. Si eu eram in bocanci… Plus o nebunie curata sa gasesti cazare, pentru ca toti turistii luasera cu asalt zonele neafectate. Am gasit o camera in Colombo si-a-nceput munca. A fost superb sa faci Revelionul de unul singur, intr-o tara lovita de tsunami. Era doliu national. Turistii straini care ramasesera donasera sinistratilor banii pe care trebuia sa-i primeasca in compensatie pentru masa festiva. Asa ca, in loc de petrecere de Revelion, cu totii am tinut un moment de reculegere si-am mers la culcare.

Mile Carpenisan, singurul jurnalist roman ajuns in Sri Lanka imediat dupa dezastru

Primul contact cu dezastrul?…

In dimineata de Anul Nou am plecat spre zonele afectate. La 10 kilometri de Colombo incepea "distractia". Totul la pamant, oameni disperati, pierduti, cautandu-si rudele prin daramaturi.

Ce reactii aveau?

Culmea, nu se jeleau. In Sri Lanka n-am vazut om care sa planga. Ma si enerva asta la un moment dat. Ti-au murit apropiatii, si tu nu turbezi de durere sau, cel putin, n-o arati!? Stilul de viata fusese resemnarea si pana acum, de atata saracie. Traisera mizerabil in Paradis!

In cate locuri ai ajuns?

Am fost in partea de vest, sud-vest si in sudul extrem.

Unde era jalea cea mai mare? Si cum de turistii au avut curajul sa mai ramana dupa dezastru?

Peste tot era tot o jale. Si, da, in Thailanda au ramas turisti. E vorba de fapt de o insula turistica, Phuket, cu statiuni pe coasta, dintre care unele au scapat neafectate, iar altele au fost rase pur si simplu. E drept ca n-au ramas multi turisti, dar, acuma, dupa ce au dat atatia bani si zona lor e-n regula, de ce sa fi plecat? Sa se duca la 400 de kilometri mai la nord ca sa planga mortii de acolo?… Asa ca s-au mutat frumusel in hoteluri mai departate de mal si si-au vazut de concediu.

Ajutoare pentru sinistrati

S-a tot vorbit ca populatia era nenorocita si comerciantii au saltat preturile. E adevarat?

Din contra. Le-au scazut de 3-4 ori. Am vazut in Thailanda, de exemplu, ca recuperasera marfa din magazinul distrus. Era plina de noroi, dar asta nu inseamna ca nu mai poti folosi un pantof murdar. Ii scosesera la strada si-i vindeau cu doar 10% din pretul initial. Numai ca sa scape de ea. La hotel, aceeasi poveste. Unde am stat eu era 100 de dolari camera si n-am platit decat 45. Pentru ei era aur.

Toata lumea se lauda ca trimite ajutoare. Tu le-ai vazut?

Pe toate aeroporturile din zona era plin de avioane militare din toata lumea. Romania, de exemplu, a fost printre primele tari care au trimis ajutoare in Sri Lanka. Eu am ajuns pe 30 dimineata si seara plecase deja inapoi spre Romania un avion care adusese ajutoare. A doua zi, presedinta Sri Lanka a multumit tarilor si a nominalizat si tara noastra.

Care au fost cele mai mari probleme administrative, de organizare de care te-ai lovit?

Experienta m-a ajutat foarte mult. Nici nu m-as fi asteptat sa coopereze cineva de buna voie. Am avut si bafta ca sunt un pic inceti si le ia destul pana se prind. Cu ocazia asta am reusit sa intru in zone unde nici CNN n-a putut.

Gramezile de morti din templu

Unde?

In templul in care erau tinuti mortii. La poarta era politie si toata presa tinuta la intrare. Eu mi-am pus camera pe umar si m-am dus. Am intrat adanc in templu si mi-am vazut de treaba. M-au gasit abia dupa vreo 30 de minute, intr-un container plin cu morti. Intelegi cat le-a trebuit ca sa-si dea seama ca e un nebun care se plimba nestingherit printre cadavre si filmeaza de rupte?! Mai conteaza si faptul ca esti jurnalist european. Te cam lasa lumea-n pace…

Si unde mai erau tinuti mortii?

Pai, ce-ti povestesc eu se petrecea in Thailanda, unde se poate vorbi de o relativa organizare, daca vrei. Ca civilizat nu se poate spune, la cele 35 de grade Celsius si mortii la pungi in jurul tau. In rest, europenii morti erau tinuti intr-un fel de containere din astea, frigo. Sincer, m-am simtit ca-ntr-un episod din Dosarele X. In jur misunau doar indivizi cu costume din alea de cosmonaut, albe, cu masti de gaze, luau sacii, ii aruncau cat colo si mai dadeau din cand in cand si cu zapada carbonica. La groapa comuna, alt spectacol. Toti deschideau sacii sa se convinga ca nu sunt si europeni printre morti. Si deschideau sacii de vreo 5-6 ori, mai luau un fir de par pentru ADN, ca daca-l cere cineva, sa fie acoperiti. In Sri Lanka, la un moment dat, scosese oceanul vreo opt cadavre si jumatate. Jumatatea era un trunchi mancat de pesti… o halca de carne. Aveam impresia, in timp ce filmam, ca e o batrana cu parul scurt. Erau de fapt viermi. Ei, si cand a venit ceea ce cred eu ca era un medic legist, a ramas cu scalpul unei victime in mana, in asa hal se descompuneau. Erau apoi urcati in niste furgonete si descarcati pe undeva. Nu saci, nu nimic. Doar niste carpe mai murdare ca mortii ii acopereau. Acolo nu-i exclus sa fie vorba de un risc crescut de izbucnire a unei epidemii.

Tu ce masuri ai luat ca sa te protejezi?

Ma autoconvingeam ca n-o sa patesc nimic. Bine, in zonele in care putea, ca nu pot sa spun mirosea, pentru ca putea de-a dreptul, aveam ceva legat la nas, o data ca sa nu inhalez toate prostiile si a doua oara ca sa nu lesin de miros si sa-mi pot face treaba. Inchipuie-ti cam cum e dupa ce cadavrul ala a zacut 8 zile in apa care are 30 de grade…

Milioane de vieti distruse

Una peste alta, ce anume te-a marcat cel mai mult?

Mortii ca mortii, dar faptul ca sunt 5 milioane de sinistrati! 150.000 de morti, Dumnezeu sa-i ierte, dar ce se va petrece cu atatia oameni care, din putinul pe care-l aveau, acum nu mai au chiar nimic?! Si mai vine si musonul peste ei. Alta chestie care m-a impresionat e ca pescarii care se aflau in larg cand a lovit tsunami-ul au fost purtati de val peste propriile lor case si s-au intors in larg, tot cu valul, teferi si nevatamati, in timp ce rudele de la mal au fost efectiv maturate de pe fata pamantului.

Se faceau comemorari?

Da. In Thailanda, budistii au o procesiune foarte frumoasa, spectaculoasa. La malul marii Andaman, ca acolo nu e ocean, pun pe apa vase cu lumanari si inalta baloane tot cu lumanari, iar saolinii oficiaza toata procesiunea. Sunt imbracati in alb. Mai putin interesanta e practica aia cu arderea a cate 20 de cadavre, in grup, pe ruguri organizate ad-hoc. La-nceput, cand inca nu se procedase la identificari, la doua zile o jumatate de sat ardea cealalta jumatate. Asta, e drept, nu e frumos la vedere, dar a fost bine, ca au ars o sursa serioasa de infectie. A trebuit sa vina ajutoarele sa aduca formol, ca ei nici asa ceva n-aveau.

Supravietuitorii unde stau acum? Ce se intampla cu ei?

Sub palmieri. Pe ce a fost odata casa lui, pe aia stau. Casa e un morman de moloz, si-au recuperat un scaun pe care l-au pus in varful mormanului si acolo stau cat e ziua de lunga. Si se uita la cer. Asteapta ajutoare si injura oceanul. Acum toti zic: "Vai, turismul!", care era principala sursa de venit in Thailanda si Sri Lanka, dar nu asta e problema, ci ce va fi cu sinistratii, de acum incolo.

Saracii "domni" fuduli

Autoritatile ce masuri au luat?

Acum aduna ajutoarele care sosesc, pentru ca, intr-adevar, a fost o solidaritate mondiala nemaiintalnita. Cum vor fi ele distribuite insa, e altceva. Pentru ca e multa coruptie. Unde mai pui ca locuitorii sunt si foarte "domni".

Adica snobi?

Nu, adica domni. Nu pun mana sa ridice ceva de jos, sa curete in urma dezastrului, sa incerce sa repare cumva nenorocirea. Asteapta sa faca altii in locul lor. Sa vina americanii si autoritatile sa-i faca lui curat in ograda. Apropo de asta, cineva mi-a atras atentia sa ma uit in magazine la casa de marcat. Toti asteapta sa le fie puse produsele in punga, fara sa miste un deget.

Cum crezi ca se va schimba viata celor care au supravietuit?

Se va schimba in sensul bun, cand vor veni tarile dezvoltate si vor reconstrui niste zone care oricum n-aveau nimic. Li se vor face asezaminte civilizate, cu case mai departe de ocean, din materiale rezistente, nu din tabla adunata de pe strazi. Si, o data cu prezenta strainilor, vor ciupi si ei ceva din educatia lor…

"I-am imbatranit cu 10 ani!"

Apropiatii lui Mile s-au obisnuit cu stilul lui de viata. Ca el e omul mereu prezent la toate dezastrele. "Din pacate, - spune Mile - asta i-a imbatranit pe ai mei cu cel putin 10 ani". Seria deplasarilor in tot ce inseamna zona afectata de dezastre naturale sau conflicte armate incepe prin 1994, cand Mile pleaca in Bosnia. Urmeaza Croatia, apoi Kosovo, Irak si acum Thailanda si Indonezia. In asa conditii, nu-i de mirare ca Mile e inca burlac. "Ii las pe altii cu casatoria si eu imi vad de razboaie si tsunami-uri."