Pasta de dinţi

Abia terminasem facultatea şi lucram la un lunar destul de porcos, al cărui titlu fusese luat în franciză de la un trust american specializat în pornografii. Eu trebuia să fac partea cea mai grea a revistei, adică să scriu comentariu politic şi să iau interviuri serioase unor personalităţi. Era teribil de greu să conving politicieni, scriitori sau actori să discute cu mine şi să apară între ţâţe şi nuduri în poziţii provocatoare.

Îmi invidiam colegii care nu aveau altceva de făcut decât să inventeze diverse istorii erotice şi scrisori false, trimise, mă rog, de cititori în care aceştia îşi povesteau diverse acuplări ciudate.

Imaginaţie
Cele mai ciudate aiureli, cu sado-masochişti, lesbiene urofile şi zoofili veseli le scotea Alexuţa, o doamnă anodină, la vreo 30 de ani. O vedeam cu o mutră serioasă, în spatele calculatorului, tastând cu râvnă. Ieşeau tot felul de bizarerii şi chiar scârboşenii. "Arta" contrasta izbitor cu felul în care arăta. Era o femeie micuţă de statură, cu ochelari, îmbrăcată tot timpul decent. Cu restul colegilor nu prea comunica, scotea doar un mormăit de salut şi altul de pa, atunci când descindea în redacţie. Nu ieşea cu restul lumii la bere, ceea ce mie mi se întâmpla frecvent, fiind un "băiat popular" la locul de muncă. Aş fi vrut să socializez cu ea ceva mai tare, să-mi dau seama cum îşi scotea operele, dacă era vorba doar despre imaginaţie sau aceasta era cumulată şi cu experienţe trăite personal. Într-o seară rămăsesem ultimii în tot sediul revistei. Am început să fac nişte bănculeţe, la care nu a reacţionat din prima. După eforturi susţinute, am reuşit să-i storc un fel de zâmbet. I-am propus să mergem să bem ceva şi a scos nişte sunete joase care puteau să însemne că e de acord. Am încuiat şi am plecat spre o cârciumă din apropiere, zona, de pe lângă Foişorul de Foc, fiind generoasă la capitolul locuri de spart timpul. Se părea că i-am captat oarecum încrederea, fiindcă începuse să se exprime articulat şi a cerut un Campari Orange.

Refulare
M-a frapat faptul că înainte să îşi moaie buzele subţiri în pahar a scos din geantă un fel de şerveţel umed cu care a şters marginile acestuia. Am discutat la început diverse daraveli şi aiureli despre salariile mici pe care le luam şi zgârcenia patronilor moldoveni ai publicaţiei noastre. Am luat-o prin învăluire şi i-am mai oferit de două ori băutura de cucoane pe care o îngurgita până să ajung să arunc vorba despre ce scria. De fiecare dată când a făcut plinul, a repetat figura cu dezinfectatul recipientului. După o oră şi ceva de când stăteam la masă i-am spus că-mi place foarte tare ce comite şi că aş vrea să ştiu cât e real şi cât e invenţie. Am văzut cum se înroşeşte şi ezită să scoată vreo propoziţie. Până la urmă a răspuns că face amor destul de rar, fiindcă se teme de boli venerice. Alcoolul o ajutase să aibă ceva curaj şi să ajungă la ora confesiunilor. Mi-a povestit că în urmă cu trei ani avusese un iubit cu care voia să se căsătorească, o "relaţie serioasă" ce ţinea de multă vreme. Avea încredere aproape oarbă în partenerul ei, cu toate că unele prietene îi spuseseră că îl mai vedeau în oraş în companii alese. A mers aşa până când domnul, care se culcase probabil neprotejat cu vreo vagaboandă de la gară, a binevoit să-i dea păduchi laţi, tricomonas şi candidoză în acelaşi timp. Bolile îi trecuseră repede, dar rămăsese cu un şoc psihic, ajunsese chiar cu o depresie gravă la balamuc. Se despărţise de cetăţean şi nu mai avusese relaţii sexuale decât sporadic, după ce îşi lua toate măsurile de prevedere din lume. Devenise oarecum ipohondră, se temea nu doar de ce avusese, ci şi de herpes, micoze şi alte boli, nu neapărat din categoria celor cu transmitere sexuală. M-am gândit că poveştile publicate sunt o formă de refulare şi că are, oricum, o fantezie debordantă.

Peste încă o oră am considerat că suntem destul de prieteni cât să o invit acasă, după ce am asigurat-o că sunt "curat bec" şi că am un stoc mare de prezervative. A ezitat, dar până la urmă a zis da.

Am ajuns la mine, unde întâi mi-a studiat, atât de mult cât să-mi treacă juma’ din chef, părul pubian, să nu am cumva "chitarişti". Fără prea multe introduceri, a spus că ar vrea să-mi facă o felaţie şi, pe când mă aşteptam să înceapă ceva concret, s-a apucat să cotrobăie în geantă. Se întâmplase o tragedie, i se terminaseră şerveţelele dezinfectante, cu care, credea ea, se putea apăra de un eventual herpes sau mai ştiu eu ce aftă. Mi-a propus, ca să se simtă în largul ei, să-mi ung organul cu pastă de dinţi. Am izbucnit într-un râs crunt şi i-am spus că, fără să vrea, devine eroina uneia dintre "prozele" ei morbide. Auzisem de jocuri cu miere, îngheţată, frişcă, dar cu pastă de dinţi, ba. S-a supărat şi a plecat.