Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Soţului meu îi place foarte mult să se uite la filme. Practic, atunci când se află în incinta căminului conjugal, nimic nu-i face mai multă placere decât asta. Cred că nici măcar sexul nu-l preocupă mai mult, pentru că ăla într-un fel e inclus în pachet, deci vine de la sine, cum ar fi. În schimb, ca să se poată uita în linişte la filme, ar trebui deci să aibă linişte.
Pe care nu şi-o asigură, să fim sinceri, decât dacă am eu chef, bună dispoziţie sau dacă realmente am altă treabă care să preseze, cum ar fi să ies în oraş cu fetele ori să dorm. Altfel, fireşte, acţiunea uitatului la filme cu orice preţ şi de orice fel mă scoate din pepeni. Mai ales dacă în acelaşi timp capacul de la veceu tot într-o rână şade pentru că insul nu s-a obosit să-l schimbe (sau să-l repare, nu mă pricep, nu-i treaba mea), în debara n-am încă fix atâtea cutii câte consider eu că ar fi necesare, impozitul pe maşină nu-i plătit şi aşa mai departe.
Chestii infinit mai importante decât nişte rahaturi de filme care ori sunt stocate în calculator - deci pot fi vizionate oricând, prin oricând înţelegând noi, oamenii mari, atunci când restul treburilor casnice au fost finalizate cu succes - ori sunt nişte pelicule jalnice pline de mucoşi care se dau gangsteri, poartă pantaloni cu curu' până la genunchi şi scuipă şmecher din rărunchi. Desigur, sunt şi filmele cu mafioţi adevăraţi la care iarăşi nu-i de dorit să te zgâieşti, pentru că se lasă cu morţi şi cu mult sânge şi tu mâine te trezeşti dis-de-dimineaţă.
Ce mă irită însă în mod absolut e pasiunea lui făţişă pentru filmele cu persoane colorate. Să fim înţeleşi, n-am absolut nici un fel de problemă cu specia, doar că nu suport stereotipiile care abundă, de genul cartiere sărace şi pline de violenţă, mame singure cu liota de copii, droguri, puşcării, muzică spusă, nu cântată şi, în final, învăţături adânci, pe care şi-un şcolar bine educat le pricepe fără să fie nevoie să-i arăţi în film, cum ar fi că nu e bine să te baţi, să ucizi, să fii lacom, să fii rasist, să te droghezi şi să nu-ţi respecţi aproapele. Cum ar zice americanii, acelaşi bulşit de fiecare dată.
Totuşi, dacă-i musai să mă uit la d-astea, atunci mă declar o iubitoare a comediilor. Acolo, invariabil, soţii sunt nişte tulburaţi iresponsabili care-şi fac veacu'-n faţa blocului cu casetofonu' la ureche şi cu berea-n bot, în vreme ce namila de nevastă şterge la cur copilimea, deretică prin casă şi o vizitează pe soacră la azil, unde-i duce nişte chiftele calde.
În orice caz, pe undeva p-aici. Şi cel mai frumos, punctul culminant sau momentul când mă liniştesc pentru că în fine pot arăta cu degetul la acţiunea care m-a determinat să dedic timpii mei preţioşi cretinătăţii ăsteia, e când bărbatu' vine-acasă cu gura pân' la urechi intenţionând să-şi tăvălească un pic nevasta prin cearceafurile conjugale la care asta, zdrahoană, cu trei cordoane-n juru' burţii, cu buzele imense de zici că i-a căzut gura-n borcanu' cu silicon şi cu tigaia maaare, maaare între niscai degete groase precum creanga nucului îi lipeşte mironosiţului câteva scatoalce gospodăreşti pe după ceafă până-i vine ăluia înapoi pe nas toată băutura. Aşa da, nevastă. De admirat.
Singura problemă e că dacă pentru asemenea realizări de tehnică şi măiestrie aplicată e nevoie ca trupul tău să semene cu un balon, atunci mai bine mă lipsesc de aptitudinile de luptă corp la corp în relaţia cu soţul şi rămân să mă limitez la o limbariţă veninoasă şi un glas cristalin, când mă enervez, precum sticla spartă pe ciment.
Ei bine, recent am trăit pentru o clipă senzaţia că în sfârşit tâmpitu' s-a zgâit la o porcărie din care există vagi şanse să fi şi priceput ceva. Un soi de tâlc, niţică sevă.
Se făcea deci că în timp ce eu bucătăriseam nişte paste cu sos, dânsul privea un filmuleţ siropos-caraghios unde personajul principal urma să înţeleagă, în cele din urmă, că totuşi îşi iubeşte soţia. Desigur, eu am aflat toate astea când a dat micuţul buzna peste mine, să-mi relateze ce film gigea a văzut. Şi ca să fac conversaţie, să mă liniştesc un pic pe dinăuntru, mă interesez de detalii, cum sunt eu, fată bună.
Ideea era că tipul ăsta era însurat, cu doi copii la poartă. La un moment dat, netam, nesam, apare în viaţa lui o fostă prietenă din copilărie. Între ei nu se întâmplă nimic indecent - adică nu fac schimb de fluide mai jos de gât -, doar că se întâlnesc din ce în ce mai des. Trebuie menţionat că tipul era un tată foarte iubăreţ şi la rândul lui iubit nevoie mare de ţâncii care de-abia-l aşteptau să vină de la serviciu şi să-şi înfăşoare cravata-n jurul capului, s-arate ca o trompă. O treabă hazlie, ca-ntre tată şi copiii lui.
Până la urmă însă, dă-i cu pupături, dă-i cu amintiri, cei doi ajung şi-n dormitor, unde urmau desigur să-şi dezvăluie cele mai adânci secrete. Doar că pe când se lepăda de haine, tipului i se blochează cravata exact în poziţia în care şi-o dregea el singur când se juca cu copiii lui. Văzându-se aşa-n oglindă, craiul e lovit brusc atât de penibilul situaţiei, cât şi de vălul de iubire pe care de fapt îl simţea pentru nevastă-sa. Aşa că n-o mai penetrează pe prietena din copilărie şi pleacă spăşit la ale lui. Atât.
Zic "O, ce frumos!", în capu' meu. Apoi, cu voce tare, către nătâng: "Ei, şi ce am înţeles noi din asta?" (sperând desigur că omul ar fi trebuit să priceapă că e mai bine să nu mă-nşele, chiar dacă-i vine, ca apoi să n-aibă parte de remuşcări precum imbecilul cu cravata-n jurul capului). La care nătângul meu răspunde: "Păi, am înţeles că la un moment dat o să apară o prietenă din copilărie!". Deci d-aia zic eu că nu e bine să se uite la filme!
Citește pe Antena3.ro
