Prima casă a lui Bittman

Prima casă a lui Bittman e un apartament de 139,4 metri pătraţi, situat în Bucureşti, Sectorul 1. Estimat la o valoare impozabilă de 379.311,66 RON, a fost dobândit de titular printr-un contract de vânzare-cumpărare în anul 2002. A doua casă, plasată în acelaşi sector al Capitalei, a venit tot în 2002, un apartament cu o suprafaţă de 100 de metri pătraţi şi o valoare de 306.940,32 RON. A treia casă, cea din Voluntari, pare şi cea mai spaţioasă, are o suprafaţă de 420 de metri pătraţi şi o valoare de 1.012.174,8 RON. Bittman a cumpărat-o în 2003. După a treia, logic, Bittman şi-a cumpărat şi o a patra, apoi o a cincea casă de locuit, în Popeşti, pe Strada Eclipsei. Ambele, dobândite în 2008, au o suprafaţă de câte 200 de metri pătraţi şi o valoare necunoscută. Şi asta pentru că proprietarul a uitat să o treacă în declaraţia de avere completată în ianuarie 2010 din calitatea de consilier personal la Ministerul de Finanţe.

Ş-acum vă întrebaţi, ca şi mine, de ce a mai fost nevoie ca Dan Bittman să apară în reclama de la Millenium Bank. Păi, voi vă daţi seama ce cheltuieli implică numai curăţenia în cele cinci case? Plus că "interfaţa" dintre populaţie şi Ministerul de Finanţe are un cre­dit de 189.254,56 de euro, scadent în iulie 2031, contractat cu o altă bancă, tot privată... E legal ca un consilier de la Ministerul de Finanţe să apară în reclama unei bănci? Dănuţ spune că da - "nu sunt funcţionar public, deci nu mă aflu în incompatibilitate". Şi are dreptate, postul de consilier personal, deşi impune ocupantului obligaţia de a completa o declaraţie de avere şi o alta de interese, deşi e remunerat din bani publici, nu e asimilat cu statutul funcţionarului public. Aşa spune legea. Şi într-o ţară în care legile au bube-n cap, mai are vreun rost să vorbim despre moralitate?! Pierdem timpul... Mai bine ne ocupăm de estetică. De pildă, pe mine una nu m-ar fi deranjat aşa de tare că guriţa lui Bittman papă şi din bugetul pu­blic, şi din cel privat dacă măcar reclama în care apare ar fi fost una reuşită! Dar spotul publicitar e la fel de înfricoşător ca şi ideea de a te înrobi pe viaţă la un credit ipotecar...

Reclama începe cu unul care mormăie într-o mansardă: "În sfârşit, am casa mea". Tânărul pare căzut psihic şi cine şi-a depus vreodată dosarul pentru un credit ipotecar ştie despre ce e vorba. Ei, ş-acum, în reclamă intervine reacţia băncii, căreia "Holograf"-ii îi construiesc imaginea. "Casa ta/E aici şi ea/Te aşteaptă să/Îi aduci iubirea..." Versuri de o logică şi-o profunzime năucitoare, finalizate prin apariţia unei babe cu o pană roşie la tocă şi un sacou negru, desenat cu alb, precum costumele scheleţilor din Thriller. Însăşi pensio­nara are privire şi mişcări de zombi, de unde rezultă că ori e ima­ginea unei rate restante, ori, şi mai nasol, a executării silite. Ăia de-au venit să-l bea pe proaspătul proprietar dansează după cum le dictează băbuţa, adică băncuţa. Se mişcă ea pe scenă, de sare dobânda cu mâinile în aer, la fel face şi grupul de creditori. Şi Bittman, fireşte, că ăsta-i scenariul, iar el e plătit să-l respecte. Dă baba din cap că nu binevoieşte reeşalonarea ratelor, aşa face şi consilierul din Ministerul Finanţelor, întru onorarea contractului încheiat cu Millenium Bank. Care-şi zice la final sloganul: "Fericirea începe acasă". Vă daţi seama ce greutate are conclusiva? Şi, pe de altă parte, vă daţi seama de câtă fericire are parte Dănuţ când trece, pe rând, pragul celor cinci căsuţe trecute în declaraţia lui de avere?
Data viitoare vorbim despre ce ne oferă statul.