PROFILURI: PENIBILI DE ROMÂNIA - Circ şi panaramă

Pe orbita undelor "teve" zboară în fiecare zi, ca un vânt urât mirositor, neuronii storciţi ai vedetuţelor autohtone. Vertijul lor intelectual este miere şi ambrozie, mană cerească pentru tărtăcuţa comercială a managerului de post care nu visează noaptea decât tabelul de audienţe.

Pe orbita undelor "teve" zboară în fiecare zi, ca un vânt urât mirositor, neuronii storciţi ai vedetuţelor autohtone. Vertijul lor intelectual este miere şi ambrozie, mană cerească pentru tărtăcuţa comercială a managerului de post care nu visează noaptea decât tabelul de audienţe.

Dejecţiile şi tâmpeniile, groteşti şi ilare deopotrivă, aruncate în eter şi în ochii privitorului de bun-simţ, provoacă, în genere, două tipuri de reacţii: râsul până la leşin sau accentuarea sentimentului acut de scârbă faţă de ceea ce intră în categoria "tipic românesc". Mai grav ar fi că poporul (ăia de e mulţi şi proşti) înghite şi digeră ce i se serveşte, iar vedetele noastre de carton sunt ridicate instant la rangul de modele demne de urmat, pentru că (nu-i aşa? – a se citi cu un zâmbet larg şi cu o zbatere de gene suavă) cine e "pe sticlă" e ca o axiomă: deştept, frumos, şi talentat, adică "un adevărat". O dorinţă fierbinte ca în preajma orgasmului mână tot soiul de curci şi toată gama de cocoşi spre elixirul care transformă orătăniile în vedete şi cotcodăceala într-o elucubraţie profundă. Pentru a-şi atinge scopul de a deveni nişte staruri, buluceala către un microfon de la care să-i audă tot poporul nu poate fi stăvilită nici măcar de bunul-simţ – care oricum pentru ei/ele este o sintagmă inexplicabilă în româneşte sau în celelalte limbi ale pământului. Aşa s-a dezvoltat o specie periculoasă pentru sănătatea mintală a naţiei: creatura androgină care ţipă în direct după ce se ouă.

Astăzi, profilul ei s-ar putea contura astfel: Nume: indiferent cum mă cheamă, sunt penibil/ă. Scop în viaţă: vreau să fiu vedetă! Sex: nu fac sex, fac dragoste. Descriere: Două ţâţe şi gura mare, restul e neglijabil. În celălalt avatar al meu sunt un tip romantic, cuceritor, am "caşcaval" în buzunare, iar nenorocitele care mă vorbesc de rău nu ştiu să mă aprecieze. Aptitudini: am un singur talent, ştiu să mă fac de râs la orice oră. Ţara: România.

Din ciclul "nici o zi fără circ", mai ieri, un episod "reloaded" a acaparat microfoanele mai multor televiziuni. O tânără feciorelnică a căzut victima mai versatului ei iubit-impresar cu care a făcut, de plăcere şi nesilită de nimeni, opsy-popsy sau huţa-huţa încă de când era minoră.
Taiaţi-vă o lămâie, aruncaţi-vă chiloţii pe lustră, aprindeţi lumânările şi chemaţi bocitoarele!

Lumeeeeeeeeeeeee!

Nimeni n-a mai respirat. Ciorba gospodinelor a dat în foc, copiii au ţipat de foame, eurocenţii de pe mobil s-au prăbuşit vertiginos. Vestea trebuia împrăştiată cu viteza luminii vecinului, vecinei, rudelor, familiei. Ca un meteorit a traversat mocirlele ţării şi a bulversat sinapsele în creierii concetăţenilor. Găinile din balcoane au cotcodăcit mai abitir, câinii în călduri au urlat cu foc la lună, alţii s-au aruncat de bunăvoie sub roţile maşinilor.

Croitoresele au rămas înţepenite cu instrumentul în mână, drumarii au leşinat în faţa buldozerelor, gunoiul a intrat în putrefacţie. România a rămas consternată şi cu stomacul deranjat. Atunci s-a auzit prima oară vestea, care a căzut ca un trăsnet: Betty de la Etnic a fost forţată să facă sex cu fostul ei iubit-impresar. Betty de la Etnic, pentru neavizaţi, este o tânără vedetă de 22 de ani. Subţirică şi fragilă ca o păpuşă de porţelan. În afară de un cântec care începe cu "Du-te bade, duce-te-ai … şi să ai noroc când o sta soarele-n loc" nu-mi aduc aminte de altă "bombă" trântită de cântăcioasa mică pe piaţa muzicală autohtonă. De curând, paharul s-a umplut, Betty a ajuns la capătul răbdării şi l-a dat în fapt pe Radu Baron, bărbat trecut bine prin viaţă, patron de casă de producţie, bine hrănit, care a propulsat-o pe culmea show-bizz-lui şi a plăcerilor lumeşti. După o relaţie fructuoasă de câţiva ani împărţită între iubire, orgasme şi concerte, buba s-a spart. Fata zice că nenea a cerut-o de nevastă şi, ofticos pentru că ea l-a refuzat, a început războiul. Aşa că, după ce a aflat despre infidelităţile iubitului, Betty s-a hotărât să-şi schimbe viaţa şi a luat-o în propria mână. Viaţa, desigur! Aşa că şi-a găsit alt iubit, dar pentru că era "sub contract" cu primul, a mai acceptat huţa-huţa ca să nu piardă banii pe concerte. Şantaaaaj!, a ţipat tânăra năpăstuită când a scăpat din lanţul care o ţinea legată de piciorul patului impresarului. Şi-a ţipat mai mult de atât, telenovelă, nu alta.

Domnu' Baron cică se uita ca perversu' când ea făcea sex cu noul iubit, fost prieten al vechiului iubit. Bleah! Ştiu că e greu, dar concentraţi-vă! Apoi, iubitul-impresar a pus recompensă pe capul iubitei cântăcioase. O mie de euroi de la Baron pentru oricine o pârăşte pe Betty că merge la concerte, caz în care ar trebui să cotizeze la băiatu', conform contractului. Aşa se face că toţi trei s-au nimerit buluc la o nuntă şi, ca să vedeţi coincidenţă, era şi-o televiziune pe-acolo. "Dispari, că îţi sparg faţa acum, aici!", zicea noul iubit, într-un avânt protector produs de sistemul endocrin. La mai multe emisiuni şi televiziuni a urmat o avalanşă de învinuiri şi de-o parte, şi de cealaltă, de genul "ba tu", "ba nu, tu!". De atunci încoace, circul nu se mai termină. Unde te duci, unde te-ntorci, unde te uiţi, nu mai ai loc de Betty şi de Baron. Da' noi cu ce-am greşit?

Sincer vă spunem, pe noi, cine are dreptate ne interesează prea puţin, spre deloc. Ne interesează însă caracterele ieftine şi urâte, expuse ca o mare virtute în piaţa publică. Şi mai ales nu vrem să vedem chiloţii nimănui (oricum, pe nici unul dintre ei nu vin bine), nici rufele murdare aruncate în faţa tuturor. Fiecare să şi le spele la el acasă sau la tribunal. Hai, că se poate!

Eternul feminin, din aceeaşi categorie

O emoţie violentă a stârnit în rândul naţiunii naşterea mediatică a "femeii adevărate". Imaginile s-au înfipt în memoria colectivă precum săgeata lui Iancu Jianu în duşmani. Curul Nikitei se scălda în valurile mării. Mareea nu mai avea nici o treabă cu atracţia Lunii şi a Soarelui, era ceasul când Nikita alerga în apă. Ca un vânt suav a străbătut nisipul, a trecut printre reporter şi cameraman precum Goliat printre israeliţi. Marea Neagră se revărsa. Ea este o femeie care e femeie în timp ce îşi stoarce sânii. Şi dacă telespectatorul e mai greu de convins, poezia sufletului ei, ca un proces-verbal cu semnătură, e persuasivă: "Aaaah. Stau şi plâng în urma ta/ Cred că nu te voi uita/ Vreau din suflet să îţi spun/ Nu te mai deranjez… oricum. / Aştept doar venirea ta/ Să simt dragostea ta/ Să trăim… ăăă… să trăim şi să ne iubim. Da!".

Ochii ne-au durut, auzul s-a atrofiat. Sub imperiul traumei rămase în subconştient îi adjudecăm locul unu şi doi, în direct şi în reluare, fără număr, fără număr…! Scena doi: Nikita era vârâtă într-o cadă plină cu spume. La propriu. Desigur, era aceeaşi femeie adevărată. Era seara în care ne-a arătat cât este ea de femeie adevărată. Femeia originală. Cu nişte buze senzuale, mai are şi altceva, da' nu poate să ne arate. Şi da, multe ar vrea să fie ca ea. Nikita e femeie adevărată şi e profundă. Femeile sunt foarte invidioase pe ea, în primul rând pentru că gândeşte. De exemplu, ea ştie ce e dragostea adevărată: "Dragostea adevărată… s-o simţi din tot sufletul în această baie... să faci dragoooste până la infinit, fără să te opreşşşşti, în această clipă de neuitaaat să fii alături de iubitul tău şi să-i oferi…".

În încheiere, n-au mai rămas de spus decât următoarele: "Când Nikita vorbeşte soarele răsare/ … inima înfloreşte… oare! /Şi-nfloreşte-n continuare". Pam, pam!

Apel
Doamnelor, domnilor şi domnişoarelor, pentru bunul mers al economiei şi al sănătăţii mintale naţionale, vă rugăm frumos, staţi acasă, nu mai apăreţi la teve!

Scrieţi-ne!

Pagina de Moravuri grele e făcută cu materialul clientului. Cum spunea cineva, imitarea lor a devenit trend. De azi înainte, ţopârlanul şi mitocanul, beizadeaua în Armani sau în blugi, în Chrysler sau şalupă, în stradă sau cluburi de fiţe, poponeţii şi piţipoancele sunt personajele acestei pagini. Îi rugăm pe cei care cred că ne-a scăpat vreo specie să ne scrie care e aceea şi de cine e reprezentată. Trimiteţi deci redacţiei (adresa de mail: moravuri@jurnalul.ro) text şi fotografii, exemple de mitocănie şi prost-gust, căci, slavă Domnului, e plină România de pilde.