Puiul cu două târtiţe

Puiul familist e dovada certă că gripa aviară n-a fost o invenţie a industriei farmaceutice. Supravieţuitor în războiul cu H5N1, mutantul cu patru pulpe a ştiut să-şi valorifice handicapul: zgârma mai eficient în gunoi, avea spor când alerga după găini şi-o mai mare stabilitate când le călca. Sătul de puicuţe neserioase, într-o zi puiul familist şi-a pus pirostriile. Reiese asta din denumirea lui: că are o familie, o găinuşă şi puişori acasă, rate la coteţ şi bătăi de cap când trebuie să facă rost de mălai...

Puiul familist e o născocire. Agricola Bacău ni-l bagă pe gât prin două spoturi tv, la fel de sinistre ca şi produsul promovat: "Baia" şi "Telecomanda". Spotul cu buda e filmat într-un decor ireal: pare interiorul unui palat ţigănesc. Bej, galben, portocaliu, într-o lumină strălucitoare. O ea iese pe uşa unui presupus dormitor şi intră pe un coridor uriaş. Gresia luceşte, nefiresc, în soare. Ea e blondă, are papuci de pluş roz, o cămaşă de noapte din satin. E Barbie în mizerie. Cască zgomotos, ca un tractorist, dar pune totuşi mâna la gură, ca o doamnă. Uşa de la dormitor scârţâie, ea o trânteşte (ce puii ei, doar e la ea acasă!) şi se îndreaptă hotărâtă pe hol. Face un pas uriaş şi, în acest moment, din spatele ei, apare, cu o viteză supersonică, o creatură pitică. Are şi motor de Formula 1, se aude în fundalul sonor al reclamei. Îşi fixează moaca în dreptul camerei de filmat şi trage un râs cristalin. Simt că-i la derută... Într-o nanosecundă, dispare pe uşa în dreptul căreia mă'sa stătea, proptită-n zid (cred că-şi termina visul). Uşa se trânteşte în faţa femeii care-şi înfige, disperată, mâna-n lemn (morala: consumul de kerosen în timpul sarcinii dăunează, mai târziu, micţionărilor...). Ea se resemnează într-o altă nanosecundă, iar pe uşa trântită se vede semnul cu băieţelul care face pipi la oliţă. E din metal (semnul), prins doar într-un cui şi scoate un scârţâit ascuţit. Aha, suntem în faţa unei bude! Barbie, cameramanul, regizorul de platou, naţiunea rămasă în faţa tembelizoarelor.

Apare restul familiei: coautorul copiilor, în pijamale cu carouri lila, şi-un puşti care levitează în aer (ăsta e făcut între o urinoterapie şi-o spirală). Se aşază la coadă, după blonda care doarme pe ea. În fundalul sonor, acordurile de orgă sugerează tensiunea, blonda şi hasbăndul se fixează cu privirile, băieţelul ochelarist se încruntă privind în gol (are urgent nevoie de psihoterapie), apoi se duelează din priviri cu ta'su. Seniorul se concentrează dup'aia pe noi, bagă o privire urâtă, juniorul îl imită, ameninţător la adresa noastră, ţaţa Ioana, care se uită la tv în Dălhăuţi, pune mâna pe vătrai, io pe telecomandă, pregătită s-o arunc înspre ecran, pechinejii din toate sufrageriile latră isterici. Gata, Îa suffit... creativii trec la cadrul următor: familia pişăcioasă e în jurul unei mese pline, într-o bucătărie uriaşă. Toţi ţin câte un copan în mâna stângă şi degetul mare de la mâna dreaptă ridicat în sus ("e OK, bre, ţaţă Ioano, asta vor să zică". "Ariuşoor? Că la greci asta e înjurătură, grijania lor!"). În reclamă apare sloganul: "Fără certuri în familie. Puiul familist de la Agricola Bacău. Patru pulpe. Una pentru fiecare". Hm, bărbaţii vor, de obicei, câte două pulpe... Şi pieptul aferent. O târtiţă fragedă şi ciocu' mic. Nu s-ar putea "puiul cu două târtiţe"?

În spotul cu telecomanda, aceeaşi familie de elienşi stă în sufragerie, pe-o canapea albă. Par sătui. Dintr-o dată, se îmbufnează toţi. Tatăl îşi mângâie mustaţa, ochelaristul cel mic se concentrează până i se aburesc lentilele, mezina se sforţează şi ea, mă'sa bagă o privire chioşpalie. Se ridică toţi şi se îndreaptă, în relanti, spre telecomandă. Moaca fetiţei e strivită între brandurile părinţilor. Tatăl îl împinge pe ochelaristul aflat în spatele lui şi puştiul cade pe canapea. De la căzătură, capătă puteri şi face o vrajă, îngheţându-i pe ceilalţi în stop cadru. Apoi, ca un supersonic, ia telecomanda. Treziţi din încremenire, mă'sa şi ta'su îi bagă o privire ucigătoare, iar sor'sa începe să se smiorcăie. Fază la care el râde precum Mefisto (ţaţa Ioana stropeşte ecranul cu aghiazma rămasă de la Paşte). Apare cadrul final: bucătăria, degetul mare în sus, pulpa în stânga. Sloganul cu "puiul familist". Pe cutie scrie: "Are 2 pulpe pentru părinţi şi 2 pentru copii". E, adicătelea, puiul în patru labe. Câte una pentru fiecare.  

Mie nu-mi place copanul, are zgârci. Mănânc doar piept de pui. Şi ficaţi :). Aştept, uşor emoţionată, uşor speriată, reclama la "puiul cu două piepturi". Şi sper ca el să fie vecin de galantar cu "puiul cu două târtiţe" (întru împlinirea visului bărbaţilor) şi cu "puiul cu patru gâturi" (pentru pohta ce-o pohteşte ţaţa Ioana). Se poate? Săptămâna viitoare ne vom spăla pe cap cu şamponul care răcoreşte scalpul.