Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preaslaviti anorexia, blestemati slanina!
Preaslaviti anorexia, blestemati slanina! Iata, pe langa faptul ca, o data cu industrializarea, apa si sapunul sunt privite cu mult mai multa indulgenta, in sensul ca au devenit subiect de uz la scara larga (vezi modificarea obsesiei din vremea in care se credea ca apa aduce boli pana azi, cand apa s-a inzestrat brusc cu proprietati curative), modernitatea le-a dat jos din cui, fara drept de apel, pe ostentativele rubensiene, propunand in schimb varianta mai putin artistica a muierii subnutrite, incercanate, cu usoara exoftalmie, coaste la vedere si bazin tip somalez. |
| WALKING DEAD. Una dintre marile bube ale modernitatii e modificarea standardelor frumusetii. De pilda, n loc de obrajori rosiori si aspect sanatos, la mare cerere e anatomia cadaverica |
|
ANUSKA
|
Pretul fericiriiA fost o vreme cand, daca as fi intrat cu spatele intr-o-ncapere, funduâ ar fi salutat primul. Eclerul si amandina erau prietenii mei cei mai dragi, iar duduiala podelelor nu ma irita. Pana cand, aproape de adolescenta, un unchi mi-a trantit-o nemilos, privindu-mi ostentativul dos: "Esti cat o vaca, draga, n-o sa se uite nici un baiat la tine!". Vehementa lui impotriva suncilor m-a socat. Dupa o vara de subnutrire masiva - lesinat in buda, tata venit adunat fiica de pe gresie, mama venit dat palme peste fata, fata calarit voioasa cantarul - in fine, am ajuns la o greutate care sa-mi permita utilizarea nestingherita a fustitelor strengaresti. Cu timpul, controlandu-mi dieta intr-o anumita masura (fac parte din aceia care halesc de placere, nu de nevoie) - de unde mai vreau sa subliniez ca aprob total un control rational asupra greutatii ca sa nu ajungi la batranete cu inima inotand in grasimi - , am ajus sa inteleg totusi ca inainte de a placea altora trebuie sa-mi plac mie. Incetul cu incetul am depasit o groaza de retineri si complexe. Cum ar fi cel al fustelor pana la genunchi (cu limite: doar alea clos), al bulinelor si-al culorilor deschise. Cu masura, desigur, ca penibilu-i pandeste si pe cei mai fara de jene. Dar nu m-am bucurat nicicand mai mult de beneficiile unei prajituri mancate cand ti-e pofta si compensata de alte retineri culinare decat atunci cand, dupa ani de razboi cu frustrarile mele anatomice, am intalnit pe cineva care nu doarme noaptea din pricina ca i se cere sa slabeasca, desi arata ca un om perfect normal. Adica in limite. O tipa chiar frumusica, pe alocuri, dar trista. Trista ca orice-ar pune pe ea, el tot o arata cu degetul ca-i prea grasa. Trista pentru ca nu se mai bucura de mancare, de haine, de bijuterii, de sot, de dulciuri, de concediu (ca nu-i decent sa-ti duci slana la mare, nu-i asa...). De nimic. In fine, un motiv sa fiu fericita ca am invatat sa mananc, sa ma-mbrac si sa ies pe strada fara sa-mi fie frica. Ceea ce mi se pare esential! |
