Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În momentul în care scriu acest editorial stau îmbrăcat într-un tricou galben şi aştept meciul României cu Olanda. Nu ştiu cum se va termina. Dacă Piţurcă se va bloca în apărare, dacă Van Basten va băga rezervele, dacă Franţa şi Italia vor face mult aşteptatul egal. Cred că tot ceea ce s-a putut spune despre acest ultim meci al României (din grupe) s-a spus. S-au făcut toate scenariile, s-au scris toate comentariile. S-au scos la suprafaţă toate psihozele.
În momentul în care scriu acest editorial stau îmbrăcat într-un tricou galben şi aştept meciul României cu Olanda. Nu ştiu cum se va termina. Dacă Piţurcă se va bloca în apărare, dacă Van Basten va băga rezervele, dacă Franţa şi Italia vor face mult aşteptatul egal. Cred că tot ceea ce s-a putut spune despre acest ultim meci al României (din grupe) s-a spus. S-au făcut toate scenariile, s-au scris toate comentariile. S-au scos la suprafaţă toate psihozele.
Tot ceea ce sper este ca încă o dată viaţa să bată filmul. Să fie ceva total neaşteptat. Am avut şansa de a fi în tribună la meciul cu Italia şi am văzut 15.000 de români în delir. Alte mii se aflau la terasele din jurul stadionului, făcînd din Zürich un oraş asfixiat, îmbrăcat în galben din care lipseau numai mititeii sfîrîind la colţ de stradă. Chiar aşa: cum ar arăta un grătar întins în faţa unei venerabile bănci elveţiene? Românii au arătat atunci că ştiu să se distreze, că ştiu să se poarte la standarde occidentale, că acum cunosc regulile unui joc şi sînt dispuşi să-l joace.
Inutil sau nu, hai România!
