Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
... ca altfel se îmbracă singuri, in Austria!
Slava Domnului! Staţi liniştiţi la locurile dumneavoastră. Nu e vorba de un nou atentat asupra integrităţii lebedelor situate aproximativ în aceeaşi locaţie, dar in mediu lichid. Scăpam cu faţa curată, măcar furtul nu a fost necalificat. Şcoala, nenica...
Slava Domnului! Staţi liniştiţi la locurile dumneavoastră. Nu e vorba de un nou atentat asupra integrităţii lebedelor situate aproximativ în aceeaşi locaţie, dar in mediu lichid. Scăpam cu faţa curată, măcar furtul nu a fost necalificat. Şcoala, nenica...
... ca altfel se îmbracă singuri, in Austria!
Liviu Popa Terec nu ieşea cu nimic din comun, "nici ca bun, nici ca rău". Puternica măcinare interioară generată de dialectica alegerii între cele două stări etice a făcut simţită naşterea dorinţei de progres, de emancipare. A fost subofiţer. În 2007 ( a fost un an bun...) a dat examen pentru a ajunge ofiţer. Fire studioasă şi, mai mult ca sigur, şi autodidactă, el a obţinut una din cele mai bune note: 9,25. Astfel cu munca, cu fapta şi cu gîndul a încercat, şi a şi reuşit, să derapeze prefixul "sub" din calea ofiţerească spre cea a inspectorească, în cadrul Biroului Poliţiei Judiciare din Cluj.
Spre bucuria pulanului din dotare, spiritul său blînd, calmul imperturbabil, dragostea sa pentru frumos n-aveau cum să se împletească mai fericit cu cariera şi cu succesul în cîmpul muncii în altă parte decît la Departamentul Violenţe. Dar....
Dar mîna lunga a destinului il aştepta perfidă la cotitură, pregătită să-i dea mişeleşte un picior în fund. Ineditul acestei situaţii, lipsită total de logică, îi pune într-o mare dilemă chiar şi pe colegii săi poliţişti şi clujeni la rîndul lor. Iată întrebarea: Absentînd nemotivat de la serviciu cum a fost posibil să plece din ţară, în Austria? "Faptele vorbeşte". Ete că s-a putut! Răspunsul e doar... ubicuitate.
Pelerinăm european, ca sa zicem asa, în masă. Suntem peste tot ca acasă. Porţile, intocmai ca zarile, ni se deschid. Aşa s-au deschis probabil şi porţile magazinelor de îmbrăcăminte din Wiener Neustadt. Familist convins, Liviu, însoţit de consoarta Carina, s-a dezmeticit ca poliţistul în faţa la poarta noua, de data aceasta vieneza... Să nu dea cu piatra ce-i care n-au greşit. Tentaţiei îi rezistă doar nebunii sau sfinţii, de politisti nu se pomeneste nimic. Haina îl face pe om! Şi ei au vrut să fie oameni, altfel nu se poate explica prezenta stare de cercetare sub acuzaţia de furt calificat de articole de îmbrăcăminte din respectivele magazine in care se afla amandoi.
Slava Domnului! Staţi liniştiţi la locurile dumneavoastră. Nu e vorba de un nou atentat asupra integrităţii lebedelor situate aproximativ în aceeaşi locaţie, dar in mediu lichid. Scăpam cu faţa curată, măcar furtul nu a fost necalificat. Şcoala, nenica...
Telegraful tacane, faxurile piuie (de sms-uri nu mai vorbim), Bucurestiul si Clujul transmit la unison: Se vor lua măsuri în consecinţă, foarte drastice, mergînd pînă la trecerea în rezervă! De asta ne asigură chiar comisarul şef al IPJ Cluj, chiar şi ministrul de interne. Care, rememorînd intervenţii în forţă asupra anarhiştilor doritori – cum altfel? - de dezordine socială, apelează la intoleranţă faţă de corpul ofiţerilor de poliţie care "a încălcat grav valorile şi conduita profesională".
Tot pe căi comunicative din partea ministerială internă ba chiar reformistă şi administrativă sîntem asiguraţi că cetăţeanul român va beneficia de respectarea drepturilor prevăzute de acordurile internaţionale la care şi România şi Austria sunt parte (in parte!), în virtutea prezumţiei de nevinovăţie.
Apropos de prezumţie.... Să detaliem un pic, jucînd concepte pe degetele supoziţiei. Pace ţie cititorule!
Misiunea unui poliţist cercetător judiciar presupune în dese rînduri o identificare a propriilor circumvolutiuni cu mintea infracţionlă. Am văzut şi-n filme. Împrumutînd limbajul actoricesc, poliţistul e nevoit să intre în pielea personajului. Dacă lui Liviu Popa garderobiera destinului nu i-a oferit altceva decît pielea unui mărunt hoţ de îmbrăcăminte? Era să refuze introspecţia? 9,25-ul certificării sale profesionale, başca IQ-ul personal si netransmisibil dau răspuns negativ acestor întrebări.
Am mai avea de discutat oarece despre evaluarea psihologică a angajaţilor MIRA. Despre modul în care oameni obişnuiţi, primind lumina educaţiei în instituţiile specializate în acest sens, devin apărătorii noştri prin lege. Dar sunt incapabili să se apere pe ei ...de ei! . Am putea discuta si despre reforma mai mult administrativă decat interna a Internelor. Domnilor, printre picaturi încercaţi a fi poliţişti, nu miliţieni, sau, şi mai grav, infractori!
Liviu Popa Terec nu ieşea cu nimic din comun, "nici ca bun, nici ca rău". Puternica măcinare interioară generată de dialectica alegerii între cele două stări etice a făcut simţită naşterea dorinţei de progres, de emancipare. A fost subofiţer. În 2007 ( a fost un an bun...) a dat examen pentru a ajunge ofiţer. Fire studioasă şi, mai mult ca sigur, şi autodidactă, el a obţinut una din cele mai bune note: 9,25. Astfel cu munca, cu fapta şi cu gîndul a încercat, şi a şi reuşit, să derapeze prefixul "sub" din calea ofiţerească spre cea a inspectorească, în cadrul Biroului Poliţiei Judiciare din Cluj.
Spre bucuria pulanului din dotare, spiritul său blînd, calmul imperturbabil, dragostea sa pentru frumos n-aveau cum să se împletească mai fericit cu cariera şi cu succesul în cîmpul muncii în altă parte decît la Departamentul Violenţe. Dar....
Dar mîna lunga a destinului il aştepta perfidă la cotitură, pregătită să-i dea mişeleşte un picior în fund. Ineditul acestei situaţii, lipsită total de logică, îi pune într-o mare dilemă chiar şi pe colegii săi poliţişti şi clujeni la rîndul lor. Iată întrebarea: Absentînd nemotivat de la serviciu cum a fost posibil să plece din ţară, în Austria? "Faptele vorbeşte". Ete că s-a putut! Răspunsul e doar... ubicuitate.
Pelerinăm european, ca sa zicem asa, în masă. Suntem peste tot ca acasă. Porţile, intocmai ca zarile, ni se deschid. Aşa s-au deschis probabil şi porţile magazinelor de îmbrăcăminte din Wiener Neustadt. Familist convins, Liviu, însoţit de consoarta Carina, s-a dezmeticit ca poliţistul în faţa la poarta noua, de data aceasta vieneza... Să nu dea cu piatra ce-i care n-au greşit. Tentaţiei îi rezistă doar nebunii sau sfinţii, de politisti nu se pomeneste nimic. Haina îl face pe om! Şi ei au vrut să fie oameni, altfel nu se poate explica prezenta stare de cercetare sub acuzaţia de furt calificat de articole de îmbrăcăminte din respectivele magazine in care se afla amandoi.
Slava Domnului! Staţi liniştiţi la locurile dumneavoastră. Nu e vorba de un nou atentat asupra integrităţii lebedelor situate aproximativ în aceeaşi locaţie, dar in mediu lichid. Scăpam cu faţa curată, măcar furtul nu a fost necalificat. Şcoala, nenica...
Telegraful tacane, faxurile piuie (de sms-uri nu mai vorbim), Bucurestiul si Clujul transmit la unison: Se vor lua măsuri în consecinţă, foarte drastice, mergînd pînă la trecerea în rezervă! De asta ne asigură chiar comisarul şef al IPJ Cluj, chiar şi ministrul de interne. Care, rememorînd intervenţii în forţă asupra anarhiştilor doritori – cum altfel? - de dezordine socială, apelează la intoleranţă faţă de corpul ofiţerilor de poliţie care "a încălcat grav valorile şi conduita profesională".
Tot pe căi comunicative din partea ministerială internă ba chiar reformistă şi administrativă sîntem asiguraţi că cetăţeanul român va beneficia de respectarea drepturilor prevăzute de acordurile internaţionale la care şi România şi Austria sunt parte (in parte!), în virtutea prezumţiei de nevinovăţie.
Apropos de prezumţie.... Să detaliem un pic, jucînd concepte pe degetele supoziţiei. Pace ţie cititorule!
Misiunea unui poliţist cercetător judiciar presupune în dese rînduri o identificare a propriilor circumvolutiuni cu mintea infracţionlă. Am văzut şi-n filme. Împrumutînd limbajul actoricesc, poliţistul e nevoit să intre în pielea personajului. Dacă lui Liviu Popa garderobiera destinului nu i-a oferit altceva decît pielea unui mărunt hoţ de îmbrăcăminte? Era să refuze introspecţia? 9,25-ul certificării sale profesionale, başca IQ-ul personal si netransmisibil dau răspuns negativ acestor întrebări.
Am mai avea de discutat oarece despre evaluarea psihologică a angajaţilor MIRA. Despre modul în care oameni obişnuiţi, primind lumina educaţiei în instituţiile specializate în acest sens, devin apărătorii noştri prin lege. Dar sunt incapabili să se apere pe ei ...de ei! . Am putea discuta si despre reforma mai mult administrativă decat interna a Internelor. Domnilor, printre picaturi încercaţi a fi poliţişti, nu miliţieni, sau, şi mai grav, infractori!
Citește pe Antena3.ro
