Şamponul lui Winnetou

Mă întreb cu uimire nedisimulată cum su­pra­vieţuiau femeile pe vremea lui Ceauşescu fără dulcea apăsare a dilemei: ce şampon aleg dintr-o sută de sortimente?

Cum de nu înnebu­neau în pragul întrebării hamletiene: a fi sau a nu fi şampon de urzică? Cum de îndrăzneau să meargă pe stradă cu capul descoperit înainte de a se fi inventat „şamponul pentru păr mai puternic, cu fir refăcut uniform" sau cel care creează „Volum dublu. «Style infuzion». Impact dublu"? Cum funcţionau cu două decenii în urmă femeile fără „şamponul cu ceramide bio-active"? Cum puteau trăi femeile fără „o lume de plăcere a simţurilor pentru un păr senzual"?

Răspunsul vine dintr-un schimb de replici memorabil între o reporteriţă frenetică şi o bătrână de la ţară. „Cu ce vă spălaţi părul?", sună întrebarea exis­tenţială. „Cu oţet", răspunde intervievata. „De ce?", se oripi­lea­ză jurnalista al cărei păr avea 100% volum. „De mere", o lămureşte bătrâna. Femeia n-avea treabă nici cu mă­trea­ţa, nici cu advertisingul. Nu consumase reclame la tv. N-o văzuse pe fătuca cu păr de Albă ca Zapăda în­trebând îngrozită, ca la primirea unui diagnostic de leucemie: „Am mătreaţă?! Ce mă fac?!" („dă cu oţet, maică", i-ar fi răspuns)...

În reclamă, don'şoara cu nin­soare pe plete stă pe un scaun într-un soi de labo­ra­tor, în vreme ce o tanti în halat alb îi adună de pe că­ra­rea din creştet, cu o hârtie adezivă, fulg cu fulg. „Am mătreaţă?! Ce mă fac?!", se oripilează Albă ca Zăpada. „Împuşcă-te", se aude din public. Oameni insensibili, misogini nenorociţi. „Foloseşte Head&Shoulders", o sfătuieşte tanti în halat alb. E doctoriţă în mă­treaţă. Pentru că spune referindu-se la şampon: „100% fără mătreaţă, folosit cu regularitate". Dă de­pen­denţă adică. OK, îl tragem pe nas sau pe venă?

Re­cla­mele despre mătreaţă mă duc cu gândul la necesi­ta­tea inventării hârtiei igienice pentru hemoroizi. Co­nexiunea dintre ninsoarea părului şi poponeţ a apă­rut în mintea mea după ce am văzut reclama la „şam­ponul care răcoreşte scalpul". Personajul din spotul tv e un el blond. Locuieşte într-o mansardă de lux, are mobilă după catalog, o maşină scumpă şi-o ga­gi­că bine. Cam prostuţă, după părerea mea. De câte ori îl văd pe blond la tv, gândul îmi fuge la Poponeţ (un per­sonaj autohton despre care scrie, habar n-am de ce, presa mondenă).

Fizionomia, situaţia, reacţiile, toa­te par a fi inspirate din viaţa şi din operele lui Po­po­neţ. În reclamă, el se spală pe dinţi. În timp ce se clă­bu­ceşte în gură se sperie brusc. Apare în uşa de la baie ţi­nând periuţa de dinţi în dreapta ca pe un cuţit. Are fre­za impecabilă, umflată cu foenul.




În cadrul următor des­coperim motivul sperieturii: venise ea. Tâmpiţica. Are păr lung, maieu, blugi şi e udă fleaşcă (sexi­ma­dăr­fa­căr). Ţine în mâini bara unei maşini. O co­co­şează, dar nu se lasă. Se aude vocea lui: „Iubito, eşti OK?". Ea tace, zâmbeşte constipat. Apoi, blondul se enervează subit. Faţa i se crispează şi-i apar două cute pe frunte. „Unde e maşina mea?", întreabă el. „În lac", răspunde tâmpiţica. Apare în cadru bara maşinii, pe care scrie „XTRME" (dovada gherţoşeniei posesorului, frate cu cei care-şi înmatriculează maşinile cu BOS, AUR, SEF...). „În laaac?!", ţipă blondul şi dă din mâini isteric. Are încă periuţa în dreapta. Sare pe loc de nervi, ca o fe­me­lă de cocostârc.

Apoi se retrage spre baie aver­ti­zând-o cu arătătorul pe tâmpiţică. Trânteşte uşa din sti­clă groasă. Ea rămâne uitându-se ca vaca la poarta nouă. În cadrul următor, el, în baie, înşfacă un şam­pon. Îl bea? Vrea să se otră­vească? E arsenic înăuntru şi i-l aruncă ei în ochi? Aş, în secunda doi îl vedem pe ner­vos clăbucindu-se pe cap orgasmic. Are trăiri in­ten­se care-i con­trac­tă/dilată fiecare muşchi al feţei. Oglin­da prinde o poj­ghiţă de gheaţă, dar el se zăreşte în centrul ei, in­spi­rând/respirând cu gura deschisă. Apoi zâmbeşte tâmp. E clar, s-a dilit omul, maşina era în leasing...

Apa­re în imagine şamponul „care ră­co­­reşte scalpul" şi „te ajută să iei decizii", apoi calota cra­ni­a­nă a individului, cu cărarea frezei impecabilă, „100% fără mătreaţă". El intră, trecându-şi mâna prin păr, în camera unde tâmpiţica, fleaşcă în continuare, stă blocată în poziţia de „şezi - aşteaptă". „Ştii ce? Tri­coul ăsta ud îţi vine foarte bine!", bagă el din top.

Tâm­pi­ţica îl mângâie pe cap cu mâna murdară de bal­ta din pasajul Mărăşeşti, cel care a înghiţit maşina, şi happy end. Sunteţi blond? Aveţi o tâmpiţică şi un scalp? Head&Shoulders! Şampon recomandat de me­dicina legală! Conform DEX, scalp înseamnă „piele a capului împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuţit". Winnetou avea colecţie de scalpuri. Pe care le spăla, of course, cu Head&Shoulders, ca să nu-şi umple de mătreaţă pantalonii din piele de bizon... Întru răzbunarea limbii române, adesea siluite în reclamele tv!

Săptămâna viitoare aruncăm o privire în WC-urile de pe micul ecran, să ne îmbătăm simţurile cu odori­zan­te...