Sculat şi tare

Sunt fete care, vor, nu vor, ziua se numesc într-un fel şi noaptea-ntr-alt fel. Colega mea e una dintre ele. Cine are nevoie de-o cafea o strigă la birou Ancuţa. Mamă-sa, când îi cere ceva, i se adresează tot aşa. Nu în ultimul rând, barbată-su, când remarcă plin de stupoare că i s-a terminat borşu', urlă sălbatic tot la Anca.

Seara însă, Anca se transformă. Se spală frumos pe dinţi, îşi trage pijamalele comode şi se bagă-n pat lângă Mihai, bărba-su. Ciudăţenia începe cam o dată cu jurnalul de noapte şi cam tot atunci Mihai o-ntoarce pe sforăială. Ancuţa, fiind femeie şi având şi serviciu, şi copil mic, şi soţ pretenţios, şi-o mamă isterică, şi slugărindu-i pe toţi toată ziulica, alege să urmărească ştirile. Însă nu degeaba se spune că e mult mai bine pentru sănătatea omului să adoarmă la ore timpurii.

Iată, Ancuţa a-nţeles asta pe pielea ei, când, într-o noapte, lucrurile între ea şi Mihai, bărba-su, au început să se cutremure din ţâţâni. Cam tot atunci şi-a făcut şi Geta apariţia în dormitorul conjugal al celor doi.

Iniţial neprihănita de Ancuţa a crezut că Geta e şi ea un fel de secretară de la Mihai de la serviciu. Şi nu orice secretară, ci una nesimţită nevoie mare, care niciodată nu e la birou când o cauţi şi deci colegii care au nevoie de ea ajung să-şi întârzie treburile din cauză că nu e Geta la datorie. Ancuţa a tras concluzia asta după ce în câteva nopţi diferite Mihai tot striga după Geta. Soţia a făcut îndată legătura cu trântelile şi bufnelile lui Mihai de când se-ntorcea de la serviciu, acuzând necazuri şi preocupări cu diverse proiecte.

Apoi Mihai a-nceput să vină din ce în ce mai târziu acasă şi noaptea alerga după aceeaşi Geta, care se pare că între timp îşi revizuise atitudinea şi-şi îndeplinea treaba cu succes, astfel că toată lumea (inclusiv Mihai) o lăuda că e fată bună şi i se adresa, gingaş, cu "iubita" şi "păpuşa". Într-una din nopţi chiar, Mihai s-a trezit (nu la propriu, că încă dormea dus ca un prunc) sculat şi tare nevoie mare şi a sărit pe biata Ancuţa, care tocmai atunci încerca să se dumirească dacă a votat bine.

Într-un final, Ancuţei au început să-i fileze un pic beculeţele şi a cerut, agresivă, amănunte despre această Geta din cauza căreia, iată, cei doi au ajuns să se şi reguleze, deşi renunţaseră de comun acord la astfel de activităţi cauzatoare de efort suplimentar. Atunci Mihai a îmbrăţişat-o scurt, a gâdilat-o subtil pe undeva prin zona inghinală şi i-a şoptit la ureche că să fie liniştită. Geta era chiar ea, prostuţa de Anca. Zicea Mihai că doar aşa se mai poate excita, dacă îi spune ei Geta. Aşa că iubita să facă bine să tacă dacă încă mai are câtuşi de puţină consideraţie pentru instituţia căsătoriei şi pentru obligaţiile ei conjugale.