Sedii ITM la preţuri grosolane

• RAPORT. Inspecţia Muncii a achiziţionat imobile prin „operaţiuni de natură infracţională”

În 2007, Departamentul de Control al Guvernului a verificat modul în care Inspecţia Muncii a achiziţionat mai multe imobile, atît în Bucureşti, cît şi în ţară. Conform raportului, instituţia a încălcat legislaţia privind achiziţiile publice, statul fiind prejudiciat cu cîteva milioane de euro.

În septembrie 2007, Departamentul de Control al Guvernului (DCG) a efectuat verificări la Inspecţia Muncii, în urma cărora s-a întocmit raportul 779/8.10.2007. În 2003, aceeaşi instituţie a fost verificată şi de Curtea de Conturi a Romîniei. La vremea respectivă, raportul CCR a concluzionat că Inspecţia Muncii nu a respectat legislaţia privind achiziţiile publice, în unele cazuri constatîndu-se fapte „de natură infracţională”.

Primul aspect verificat de DCG fost dacă ITM Bucureşti a cumpărat legal imobilele în care-şi desfăşoară activitatea. Sediul din Calea Giuleşti, cumpărat în 2000 de la Societatea Romînă de Ascensoare IFMA SA, a costat instituţia peste 26,4 miliarde de lei. Iar, imobilul din Radu Vodă, a scos din buzunarele inspectoratului aproape 60 miliarde de lei. Tranzacţia s-a făcut în 2002, cu SC A.N. Euro Construct SRL Bucureşti. În urma verificărilor, echipa de control a DCG a constatat că achiziţia celor două imobile „s-a efectuat cu încălcarea prevederilor documentaţiilor de achiziţie referitoare la spaţiile necesare arhivei şi desfăşurării activităţii de relaţii cu publicul”. Conform raportului, cei vinovaţi sunt Mihai Grosu, inspector-şef al ITM Bucureşti şi Ion Giurescu, preşedintele comisiei de evaluare a ofertelor pentru achiziţia imobilului din strada Radu Vodă. Alături de ei apare şi Mariana Basuc, şefa Inspecţiei Muncii.

TRANZACŢII DUBIOASE. Acelaşi raport al DCG a scos la iveală adevărate inginerii financiare în cazul imobilelor achiziţionate de ITM-urile din Dîmboviţa, Vrancea şi Dolj. Metoda prin care cele trei instituţii au reuşit să facă gaură în buget este una simplă: cumpărarea de imobile la preţuri supraevaluate în urma „apariţiei în cadrul tranzacţiilor a unor intermediari”. Un exemplu grăitor este ITM Dolj. În 2001, Inspectoratul a cumpărat o clădire de la trei persoane fizice cu 16,2 miliarde lei. În urma verificărilor, inspectorii au scos la iveală faptul că imobilul cu pricina figura ca aport social al celor trei persoane la capitalul social al unei firme, fiind evaluat la numai 1,2 miliarde lei. De data aceasta, singurul vinovat găsit de către inspectorii DCG este şefa Inspecţiei Muncii, Mariana Basuc. În replică, Mariana Basuc a negat acuzaţiile, susţinînd că achiziţiile imobilelor „s-au făcut în baza normelor interne, aprobate de către autoritatea contractantă”.

MANAGEMENT DEFECTUOS. Un alt contract controversat este cel încheiat, în septembrie 2004, de Inspecţia Muncii cu firma E-SIGN Romînia SA Caracal, pentru furnizarea de certificare calificată pe bază de semnătură electronică. Cu alte cuvinte, Mariana Basuc s-a gîndit cum să „uşureze” munca angajaţilor si să le ofere, pentru autentificarea actelor, semnatura electronică. Achiziţia a costat bugetul instituţiei 1 milion de euro, de această semnatură beneficiind, în acte, 3.000 de salariaţi care se află în subordinea Inspecţiei. Spunem în acte, deoarece sistemul nu a funcţionat niciodată. Interesantă este şi situaţia juridică a societăţii E-SIGN Romînia. Despre funcţionalitatea semnăturii electronice, Basuc ne-a declarat că acest sistem face parte dintr-un „proiect de anvergură” şi că „datorită complexităţii şi dimensiunii proiectului, implementarea sistemului informatic se realizează în etape succesive, pe perioade de timp care depăşesc un an”.