x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun Seminţele PPC

Seminţele PPC

de Adriana Oprea-Popescu    |    26 Iun 2010   •   00:00
Seminţele PPC

Asociez consumul seminţelor de floarea-soarelui sau de bostan cu mersul la stadion. Şi cu vizionarea unui meci de fotbal, oriunde ar fi, numa' să fie şi cu o bere în faţă şi cu prieteni, la fel de chibiţi ca şi tine. Sămânţa prăjită de floarea-soarelui e emblema mahalalelor, unde se strâng la poartă, întru tocarea verbală a vecinelor, balaoacheşe pline de expresii mai colorate decât ele.



Mai nou, asociez consumul seminţelor mitingurilor la care protestatarii vin cu o citirică de apă într-o mână şi cu o pungă de floarea-soarelui în cealaltă... Precum mulţi alţi producători care încearcă să speculeze foamea de bani a românilor şi visul lor perpetuu de a se îmbogăţi instant, Nutline asociază scuipatul cojilor printre dinţi cu sloganul "răzuieşti şi câştigi". Trecute prin ciurul publicităţii şi prăjite pe micile ecrane, seminţele de floarea-soarelui au devenit "seminţe PPC". "Poate Pică Ceva".

Nutline a folosit o campanie publicitară tip serial. Patru episoade filmate cu aceleaşi personaje ("doi pe-o canapea"), acelaşi decor (montat pe o scenă de teatru), sub acelaşi reflector, acelaşi hăhăit din public şi acelaşi aer de scheci cu sifon, spus în grădina de vară. El e şofer de taxi, ea are o ocupaţie incertă. Foloseşte soluţii de curăţat, îşi pune castraveţi pe ochi, calcă rufe şi se uită la telenovele. Simptome de casnică. N-o să mă declar surprinsă de misoginismul promovat de toate cele patru episoade ale campaniei, în fond, în majoritatea reclamelor "made in România", femeia apare în ipostaze menite să-i sublinieze doar calităţile de gospodină legată de cratiţă şi de petele de pe rufe.

Deci, nu asta m-a nedumerit la spoturile Nutline, ci evidenta contradicţie dintre morala din naraţiunea reclamelor şi sloganul comun, promovat la finalul lor: "câştigă (nu "poţi câştiga", ci "câştigă" de-a dreptul!) 100 de euro pe oră la tine acasă. Trimite codul unic de pe ambalajele de seminţe Nutline prin SMS..." bla-bla, bla-bla. În spotul poreclit "nunţi, botezuri, parastase", taximetristul o anunţă pe nevastă (sau ce i-o fi ea) că se reprofilează şi se face lăutar. "Am trimis codul după ambalaje (are o voce nazală, se aude ceva ce aduce a «m-a trimis Gogu după aparate») şi-am câştigat de două ori câte-o sută de euro şi mi-am luat chitară." Electrică. Buuun, deci punct ochit, punct lovit: ambalajul, codul, SMS-ul (pardon, asta e din altă reclamă, la fel de inteligentă).

Când vine însă vorba despre colegii cu care vrea să facă formaţie, taximetristul nu mai e aşa sigur de câştig: "Păi, nu ştiu, că acum au trimis codurile. Aflăm într-o oră". Probabil că ăia n-au câştigat nimic, pentru că în al doilea spot, taximetristul, care are acelaşi job, povesteşte cum l-a prins radarul (de unde rezultă că nu circulă prin Bucureşti). I-a dat "400 de roni amendă", iar el a vrut să-i plătească agentului de circulaţie cu un ambalaj Nutline. Bancnotă de 100 de euro, care va să zică câştig garantat, nu ţeapă pentru fraieri. Da' cică poliţistul n-a căzut la vrăjeală: "Mi-a luat permisu', că cică fac mişto de organ". Şi dacă de aici rezultă că faci mişto şi de noi, noi ce să-ţi luăm, boii de la bicicletă?

Spotul cu "Electrocasnicele" e creat într-o vădită pană de inspiraţie. El şi ea îşi fac planuri ce să mai cumpere cu suta de euro care le vine acasă. El vrea plasmă, ea - maşină de spălat. Noi vrem să se termine pauza publicitară. În spotul botezat "Omenia Umană", el îi povesteşte ei cum a dat la o nuntă 200 euro. "Cââât?", se îngrozeşte ea. "Două ambalaje Nutline", o linişteşte el. "Bravo", se linişteşte ea. Deci, nu e vorba tot despre 200 euro? Le-a tras ţeapă? Şi dacă le-a tras ţeapă şi tu îţi promovezi astfel "câştigul garantat", nu cumva te ţepuieşti singurel? Asociez seminţele de floarea-soarelui cu imaginea lui Mărgelatu, care, mai nou, face reclamă la o curăţătorie care "nu te curăţă de diridari". Mi-e greu spre imposibil să văd într-o pungă de seminţe un loz în plic. Şi, sper, doar naivii ar putea crede că toate lozurile-n plic sunt câştigătoare. Or crede publicitarii că suntem toţi nişte creduli care pun botu' la seminţe? Data viitoare vorbim despre mama-ninja.

×
Subiecte în articol: sufletul comertului