Sînt o fire introvertită

Alexandra Dinu, despre adolescenţă, film şi televiziune

Alexandra Dinu, despre adolescenţă, film şi televiziune

Te pregăteşti pentru un nou film?
Deocamdată nu joc într-un alt film. Însă citesc un nou scenariu, dar este încă prematur să vorbesc despre asta. Sînt o mulţime de lucruri de pus la punct, inclusiv în ceea ce priveşte contractul.

Capri 2 este ultima producţie în care ai jucat.
S-a lansat în Italia la 30 martie. Am jucat rolul unei adolescente rebele, Greta, care ajunge la Capri pentru a-şi cunoaşte tatăl. La început nu o acceptă, mai ales că tatăl este un Don Juan, vestit pentru cuceririle lui, însă pînă la final se ataşează foarte mult unul de celălalt.

Cum a fost să joci în rolul unei adolescente?
Pentru că tu eşti o femeie matură, mamă a unui băieţel. Şi mă refer nu atît la aspectul fizic cît la felul de a fi al personajului. Nu a fost foarte greu. Fizic m-au ajutat hainele, machiajul. Nu sînt totuşi atît de bătrînă şi nu a trecut atît de mult de cînd am trecut de această perioadă. Îmi amintesc aproape totul de pe vremea cînd eram în liceu şi asta a fost important.

Ca adolescentă erai ţinută din scurt de părinţi?
Eu am părinţi foarte tineri şi am o relaţie nemaipomenită cu ei. Îmi place să le spun în glumă că am crescut împreună, însă erau foarte atenţi la ce se întîmpla cu mine. Eu sînt o fire mai introvertită, aşa că nu a fost cazul să mă ţină din scurt.

Nu cred că îşi închipuie mulţi că ai putea fi o persoană introvertită.
Probabil, dar în adolescenţă am fost aşa. Şi sînt şi astăzi la fel, chiar dacă în timp s-au mai schimbat anumite lucruri. Iar cei care mă ştiu doar din reviste, din presă, nici nu vreau să-mi închipui ce părere au despre mine. În general, pînă nu cunoşti un om nu poţi să-ţi faci o părere despre el, una care să conteze.

Serialul Capri ar putea fi adus şi în România?
Din ceea ce ştiu eu şi din ceea ce am vorbit cu producătorii am înţeles ca vor să-l vîndă în ţară. Probabil ca se va întîmpla spre sfîrşitul acestui an sau anul viitor, dat fiind că filmul încă rulează aici.

Ce alte proiecte ai în vedere?
Te gîndeşti să te întorci în televiziune? Se va face şi partea a treia din Capri la anul, dar pînă atunci voi mai face cu siguranţă şi altceva. Deocamdată îmi prinde bine perioada asta liberă, pentru că filmările la Capri au durat extrem de mult, vreo cinci luni. Cît despre televiziune, am primit cîteva propuneri de a prezenta emisiuni de divertisment din partea unor televiziuni din România, şi sînt bucuroasă că s-au gîndit la mine, mai ales că sînt plecată de atîta timp. Însă a trebuit să le refuz pentru că ar fi necesitat să rămîn în ţară o perioadă, ceea ce este imposibil. Mario are grădiniţa aici, iar eu vreau să mă concentrez pe film. Aş veni însă cu mare plăcere în România să lucrez la un film pentru cinema, dacă mi s-ar oferi un rol interesant de către un regizor bun. Îmi plac Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Nae Caranfil. Nu aş vrea să joc în telenovele şi nu pentru că aş avea ceva împotriva lor ci pentru că ar însemna să stau cîteva luni să filmez.

Cum te simţi în Italia, după incidentele nefericite în care au fost implicaţi români?
Nu simt vreo schimbare în atitudinea celor din jur. Cu toate că sîntem tot timpul prezenţi pe prima pagină a ziarelor şi în ciuda faptului că există tot felul de discuţii în ceea ce ne priveşte. Însă, din fericire, persoanele cu care lucrez, cei care mă cunosc, nu m-au privit altfel doar pentru că s-au întîmplat anumite incidente. Mai ales că şi ei au oamenii lor care fac tot felul de probleme. Mi s-ar părea o ipocrizie să generalizeze.

Bănuiesc, Mario a aflat deja că va avea încă o surioară?
Are doar cinci ani jumătate şi ce poate să înţeleagă din ceea ce se întîmplă? Mai ales că situaţia este cea care este. Părinţii lui sînt despărţiţi, Adi nu petrece foarte mult timp lîngă el. Însă este adevărat, relaţia dintre mine şi Adrian a evoluat, în sensul că nu ne mai certăm, aşa cum e normal să fie între doi oameni care s-au iubit şi care au un copil împreună.

Îţi doreşti să mai faci încă un copil la un moment dat?
Momentan nu simt această nevoie, dar nu exclud acest lucru pe viitor. Acum nu mă simt pregătită. Iar Mario e mic, eu sînt încă destul de tînără, aşa că mai pot aştepta. M-am maturizat şi tocmai din această cauză trebuie să mă gîndesc foarte bine înainte de a face un astfel de pas. Acum Mario este la grădiniţă şi de la anul va merge la şcoală. M-am gîndit să-l dau la şcoala Americană, ca să înveţe de mic engleză. Apoi vreau să facă sport, pentru că are foarte multă energie, nu stă locului nici o secundă. Deja la grădinţă face înot, fotbal şi baschet.

O prietenă are?
Nu prea ştiu, pentru că nu îmi povesteşte. Îl întreb dacă îi place de vreo fată şi îmi enumeră cîteva, iar eu nu mai insist. Înseamnă că nu e ceva serios (rîde). Sper din tot sufletul că o să am o relaţie bună cu el şi că o să-mi povestească tot.