Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întrebare: Care este legătura dintre sexologie şi psihologie politică? Răspuns: Pascal de Sutter. Domnia sa este un reputat sexolog şi expert în psihologie politică la Universitatea din Louvain. Este, de asemenea, autorul best-seller-ului: "Aceşti nebuni care ne guvernează". De data asta, cartea care l-a impus atenţiei se numeşte: "La Sexualité des gens hereux" ("Sexualitatea oamenilor fericiţi").
CE ESTE "FERICIREA SEXUALĂ"?
Cine nu îşi aminteşte oftatul duios al exilatului Ovidiu: "Post coitum omnea animal triste"? Lasă, însă, că nici discursul psihologilor - via S. Freud -, al sociologilor şi al antropologilor asupra sexualităţii nu sună mai vesel, de vreme ce este presărat cu judecăţi care de care mai tari despre "fapta aceea ce-o face omul cu femeia" (cum spune versul lui Geo Dumitrescu).
De aici şi satisfacţia cu care a fost receptat şi este mediatizat gestul franc şi decis al lui Pascal De Sutter. "Am vrut - mărturiseşte el - să procedez în sens invers şi să studiez acea sexualitate a oamenilor în care ei găsesc marea statisfacţie". Explicaţia? "M-a interesat să studiez tot ceea ce este fapt pozitiv la întâlnirea a doi indivizi care doresc să se ajute între ei pentru a -şi trăi mai bine sexualitatea", spune el. Atenţie, ne avertizeză autorul: "Fericirea sexuală nu este totuna cu performanţa sexuală şi nici nu necesită schimbismul sau experimentele SM. Se face, prea des, confuzia între sexualitatea înfloritoare şi practicile extreme".
Să reţinem sitagma: "fericire sexuală", pe care cercetătorul de la Louvain o contrapune depresiilor cauzate de o prelungită perioadă de abstinenţă sexuală. Există o sumedenie de explcaţii biologice, psihologice sau chiar fizice ale celor două stări - "fericire versus depresie sexuală".
Numai că, într-o relaţie sexuală fericită, nu trebuie să ne mulţumim doar cu tandreţea, cu prietenia. "Intimitatea şi proximitatea pe care ne-o procură relaţiile sexuale ce ni se oferă, înseamnă tot atâtea şanse de a preveni sindromul depresiv". Clar ca bună ziua - "juisarea pozitivă" este cel mai bun antidepresiv natural!
ABSTINENŢA UCIDE!
Spre a se face mai bine înţeles, cercetătorul pune pe masă câteva statistici care mai de care mai seriose.
De pildă, un studiu realizat în Ţara Galilor s-a ocupat de raportul dintre practica sexuală regulată şi mortalitate. Concluzia? În condiţii de viaţă similare, mortalitatea era sub 50% la persoanele care aveau o frecvenţă superioară a raporturilor sexuale. Un alt studiu, de data aceasta efectuat în America, demonstrază că persoanele care făceau dragoste de două ori pe săptămână aveau şansa de a trăi cu zece ani mai mult decât alţii la care cadenţa era ceva mai slabă.
La rândul lor, cercetătorii de la Melbourne au realizat o analiză comparativă a două eşantioane. Unul, compus din 1.079 de persoane atinse de cancer la prostată, în legătură cu obiceiurile lor sexuale. În paralel, au avut aceeeaşi temă de cercetare şi pentru un eşantion de 1.259 persoane aflate în bună stare de sănătate. Analiza comparată a investigaţiilor a demonstrat un lucru cert: cu cât numărul persoanelor între 20 şi 40 de ani, c.are au relaţii sexuale frecevente este mai mare, cu atât mai scăzut va fi numărul celor care riscă să dezvolte cancer la prostată.
NEOPURITANISMUL ATACĂ
Cartea lui Pascal de Sutter nu vine pe loc gol. Dimpotrivă, ea pică la ţanc de vreme ce o publicaţie seriosă, cum este "Le Nouvel Observateur", a inserat discuţia asupra ei într-un mai larg schimb de opinii al cărui generic s-ar putea traduce : "Spune-mi cum iubeşti.... Ca să-ţi spun cine eşti!".
Lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ar părea. Discuţiile "la zi" aduc în primul plan inerţii, prejudecăţi şi chiar noi feluri de intoleranţă. Nu mai este un secret faptul că, de-a lungul istoriei, au fost perioade în care relaţiile sexuale înre femei şi bărbaţi s-au bucurat de o largă libertate, aşa după cum au fost şi multe perioade în care "puritanismul sexual" a făcut ravagii! Tocmai de aceea, în Franţa anilor 60-70 ai veacului XX, mulţi intelectuali de prestigiu au pledat deschis pentru o mai mare libertate sexuală şi pentru mai multă toleranţă. Nici femininistele nu s-au lăsat mai prejos, acestea manifestându-se, fără reţineri, în favoarea legalizării contraconcepţiei şi pentru ceea ce cu un termen sugestiv s-a numit "dreptul femeilor la plăcere".
Astăzi - constată tot "Le nouvel Observateur", lucrurile s-au schimbat din temelii. Orele de sexologie s-au banalizat, în schimb, elevii sunt mult mai temeinic instruiţi în materie decât cei care erau de vârsta lor acum 20 de ani. Ei cunosc termeni şi practici pe care, atunci când erau la aceeaşi vârstă, părinţii lor poate nu le descoperiseră. Semne de progres? Cale spre o altă Sodoma şi încă o Gomora? Greu de spus, doar aşa, dintr-o repede ochire...
La urma-urmei, de ce ne-am mai mira? În definitiv, liberalismul economic, individualismul său paroxistic îşi cerau dreptul la juisare! Şi l-au obţinut. De aceea, nu cred că a greşit prea mult Michel Houellebecq atunci când a scris că "Occidentul se priveşte pe sine în sex precum într-o oglindă".
Liberalismul - ca liberalismul, dar cum mai stăm cu "decomplexarea" şi cu "juisarea pozitivă" pe timp de criză globală?
