Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marea Britanie şi Statele Unite au crezut până în ultimul moment că şahul Iranului va reuşi să se menţină la putere, potrivit unor documente secrete din 1978, publicate marţi, relatează AFP.
Până în ultimele săptămâni ale anului 1978, oficialii britanici şi americani credeau că şahul Mohammad Reza Pahlavi va continua să conducă ţara, în pofida violenţelor, manifestaţiilor şi influenţei tot mai mari a ayatollahului Ruhollah Khomeini.
Şahul a plecat în exil în ianuarie 1979, iar imediat ayatollahul Khomeini a devenit liderul suprem al unei republici islamice a cărei naştere a fost unul dintre evenimentele-cheie ale istoriei Orientului Mijlociu din secolului XX.
"Regimul nu este cu adevărat în pericol, lucrurile seamănă mai mult cu blocarea unei maşini pe un teren mlăştinos şi este greu de preonizat cum se va ieşi de acolo", a scris în luna mai 1978 ambasadorul britanic la Teheran, Sir Anthony Parsons.
În septembrie 1978, un oficial american spunea că este probabil "ca şahul să depăşească următoarea perioadă, pentru că nu este în natura lui să renunţe", potrivit documentelor clasificate din Arhivele naţionale britanice.
Ambasadorul Parsons a ţinut la curent Ministerul britanic de Externe cu privire la evoluţiile din Teheran pe toată durata anului 1978. Într-unul dintre aceste mesaje, la 10 mai, el sublinia că nu crede că există un risc major ca şahul să fie îndepărtat de la putere şi minimaliza influenţa liderilor religioşi.
La 29 august, ambasada britanică spunea că "instituţiile religioase islamice nu au niciun interes să îl îndepărteze de la putere pe Pahlavi, iar apariţia unei alternative este şi ea incertă". La 8 septembrie, Parsons şi omologul său american, Peter Jay, adresau un mesaj Londrei, potrivit căruia Statele Unite nu considerau că şahul poate fi îndepărtat de la putere.
Parsons, opt zile mai târziu, trimitea o nouă telegramă la Londra, pe care un diplomat a scris ceva îngrijorător cu privire la "pasivitatea şi depresia" şahului, însă premierul britanic de la acea vreme, James Callaghan, adăuga: "Da, însă el îşi poate reveni!". Între timp, în urma violenţelor şi impunerii legii marţiale în mai multe oraşe iraniene, Callaghan transmitea un mesaj ambasadorului britanic, potrivit căruia, "din acest motiv, nu cred că şahul mai are multe şanse".
La 5 noiembrie, clădirile ambasadei britanice de la Teheran erau atacate de manifestanţi, iar la 20 noiembrie Parsons scria că are puţine motive să fie optimist. Într-o scrisoare adresată preşedintelui american Jimmy Carter la 2 decembrie, Callaghan sublinia că este "imposibil" de prezis dacă şahul se poate menţine la putere, însă, "dacă nu va reuşi acest lucru, acest fapt ar avea implicaţii dintre cele mai serioase pentru ţările noastre".
La 7 decembrie, Parsons a declarat, la Londra, că este "tot mai dificil" de estimat dacă şahul se va menţine la putere, cu câteva zile înainte ca ambasadorul american să îi spună că preşedintele Carter "se aşteaptă la acest lucru".
La 19 decembrie, ambasadorul britanic se declara incapabil să preconizeze ce se poate întâmpla. El considera că "singura speranţă" pentru şah de a-şi menţine dinastia era de a accepta să devină un monarh constituţional şi să predea fără întârziere puterea fiilor săi.
Marea Britanie a recomandat în final cetăţenilor britanici să plece din Iran la 31 decembrie 1978. Şahul a părăsit Teheranul două săptămâni mai târziu.
Citește pe Antena3.ro
