Sula alternativă, mădular de cauciuc

Prietena despre care vă spuneam că se mărită se plictiseşte la serviciu. Dacă mă-ntreabă cineva, eu zic că se preface şi că în deplasare doar o părăseşte cheful, în vreme ce, de fapt şi de drept, în întunecimea dormitorului se cam plictiseşte.

Asta pentru că, deşi rapoartele cu fluxul de intrări-ieşiri angajaţi o tulbură semnificativ, prietena alege să dedice timp preţios studiului vibratoarelor. Documentarea o face, fireşte, pe internet. Acolo e un mediu sigur, în care, de pildă, nu rişti să dai nas în nas cu vecinu' de la trei, chiar când te interesezi cum funcţionează biciuşca din vitrină. Singurul potenţial pericol e ca vreun coleg zglobiu să se apropie primejdios de tine şi să observe inopinat pe ecranul calculatorului tău imagini incendiare care strigă a dezmăţ, cu o gamă variată de culori, forme şi dinamici. Ei bine, astfel de ameninţări pot fi evitate abordând o moacă profund acră, de persoană sictirită, indisponibilă, prost dispusă, neprietenoasă, eventual duşmănoasă, cu accente uşor sălbatice ce pot stârni comportamente violente ca răspuns la stimuli nedoriţi. Nici un coleg zdravăn la minte nu se va încumeta în vecinătatea unor astfel de exemplare. Şi nu teama abuzului fizic, nici a celui verbal (care de obicei stârneşte pufnituri înfundate, persoana emitentă fiind în genere privită ca dezechilibrată în timpul manifestării) îi ţine la distanţă pe musafirii nepoftiţi, ci lehamitea. O cunoaştem cu toţii. Decât să te zbaţi să reglezi vreo chestiune cu cineva necooperant, posibil copleşit de necazuri în familie, lipsit de activitate sexuală sau de satisfacţii emoţionale, cu copilărie nefericită, tată abuziv şi o mamă abuzată... mai bine faci cale-ntoarsă şi nimeni nu e rănit. Prietena mea nu e aşa, însă are o altă calitate care compensează: disimulează desăvârşit. Aşa că activitatea merge strună. Prietena e şi altruistă şi îmi recomandă să învăţ şi eu cum e cu vibratoarele, propunând spre lectură analiza unui indivd asupra unei game largi de obiecte de gen. Trebuie să admit că e plăcut să fii poftit în mintea unui bărbat şi să vezi ce crede el despre vibrator. Înainte de-a citi, m-aş fi gândit că dacă e un tip absolut normal, chiar spre banal, fără vreo uşcheală psihică sau comportament deviant, atunci ar trebui să privească neîncrezător instituţia vibratorului. Chiar să o respingă. Pe sistemul la ce bun tremuriciul de cauciuc, iubita, când scula mea-i aici, gata să-ţi fie slugă devotată?!

Dar povestea mădularului de cauciuc devine chiar mai haioasă, narată prin gura lor, a bărbaţilor. Uite, de exemplu, când vine vorba despre penis, fie el şi artificial, bărbaţii nu se pot gândi decât la găurică, vorba aia. Personajul nostru, iată, se miră cum de e posibil ca un soi de vibrator din ăsta să aibă ca specificaţie tehnică faptul că "poate fi folosit în prezenţa apei". Logic, domnul e uluit de stupizenia gândului din capul tehnicienilor de produs. Gen, oricum produsul e destinat folosirii în mediu umed, ce rost să mai specifici? Domnul, deci, se şi vedea cu vibratorul vârât în scorbura udă. Tehnicienii, într-adevăr, sunt mai departe decât stupizi. Ei ne anunţă de fapt că putem să utilizăm penisul în prezenţa apei, cum ar veni să zicem că l-am folosi pe plajă, lângă mare. Sau în picioare, sprijiniţi de chiuvetă, cu cada plină alăturea. Desigur, dacă e să marşăm pe idee, ar trebui printate mii de etichete în care să fim anunţaţi că putem să ne jucăm cu puţica de plastic lângă scaun, lângă dulceaţa de vişine, lângă telefonul mobil, lângă perna din puf de gâscă ş.a.m.d. Concluzia: tehnicieni stupizi, bărbaţi gânditori. Cu scula.

Personajul, de asemenea, nu putea face diferenţa între un vibrator profesional şi unul pentru amatori. Se întreba, deci, cum arată unul pentru amatori şi de ce ăla pentru experimentaţi e fără fir. Dânsul se hazarda chiar în comparaţia cu un coafor unde eşti tratat cu şampon profi, în vreme ce acasă te dai, gen, cu şampon de la bunica. Da, să zicem. Deşi nu m-aş lansa în d-astea, doar din cauza faptului că aici vorbeam despre mădular. Şi e ca şi cum ai admite că gagica ta se duce la salon pentru scula profi, iar acasă înghite tot felul de jucărele uzate. Analiza de detaliu continuă cu alte câteva modele de puţe dubioase şi la un moment dat chiar vorbeşte şi despre găuri gonflabile. Genial! O sculă de cauciuc şi-o faţă din silicon... Să vezi acolo sex profesionist! (Aşa cum face unu' din cartier de la noi, de se laudă că se masturbează şi se filmează, după care se masturbează mai abitir privind caseta în care el îşi mângâie îndârjit sexul. Uau! Dar despre asta în numere viitoare, poate când băiatu' o să se cunoască mai bine şi o să treacă la perversiuni cu el însuşi, demne de reprodus.)

În fine, personajul nostru iniţial încheie studiul despre vibratoare cu desertul: zahăr pentru EL. Un produs care cică îi face greaţă, pentru că e de neconceput ca femeia să recurgă la căcaturi din astea ca să-l scoale pe bărbatul atât de ocupat şi care n-are chef. În primul rând, eu aş fi zis că pentru el înseamnă de fapt pentru tine (ca femeie). Adică, tu-l dai pe gât ca să faci după aia ca trenul, fără inhibiţii, şi el să fie fericit că te vede destrăbălându-te, lipsită toată de reţineri. Şi doi, trist dacă pornim de la premisa că bărbatul vine acasă sictirit şi nu trebuie deranjat pentru frivolităţi şi că d-aia există saloane unde te dau cu şampon profi. Deci nouă, femeilor, se pare că ne plac sculele, că doar unii trăiesc din fabricarea lor din materiale alternative. Bărbaţii, pe de altă parte, deşi văd peste tot doar păsărici, muncesc aşa de intens, că nu se mai pot bucura de dânsele. Dar dacă totuşi sunt curioşi şi insistă, noi putem să le spunem cum a fost, nu?!