VEDETE
Adelin Petrisor, despre "jurnalismul de razboi" in zonele de conflict
Persoana de contact: Adelin Petrisor, reporter special Antena 1. Experienta in zone de razboi. Riscuri, o groaza. Informatii: direct de la sursa.
|
Reprezentantii agentiilor puternice au masini blindate si garzi inarmate. Cei fara buget stau in hotel si
se uita pe fereastra. |
Spune-ne care e procedura-standard ca sa poti ajunge intr-o zona de conflict. Obtinerea vizei este o problema?
Vizele se obtin relativ usor. Problematic este insa transportul. De obicei se pleaca pana la Amman sau Damasc cu avionul, dupa care, prin desert, cu masina. Din cauza rapirilor se merge cu avionul pana la Bagdad. Sunt doar cateva zboruri si, pentru ca e razboi, biletele sunt foarte scumpe.
Odata ajunsi acolo, unde sunt cazati jurnalistii?
Din nefericire, hoteluri sunt doar in zona rosie a Bagdadului. Sunt totusi cateva hoteluri mari in care stau jurnalisti si oameni de afaceri. Acestea sunt pazite, inclusiv de tancuri ale armatei americane. Cine se cazeaza insa la un hotel obscur, lipsit de paza, isi asuma riscuri foarte mari, de genul rapirilor sau atentatelor cu masini capcana.
Altfel, cum se asigura sau cum isi asigura ei paza, in caz ca aleg sa nu stea intr-o zona asigurata, cumva?
De obicei, militarii nu pot asigura paza tuturor jurnalistilor. Acum, in Bagdad, de exemplu, marile agentii au angajat firme de securitate. Sediile televiziunilor mari sunt adevarate buncare: sarma ghimpata, garduri de beton si oameni inarmati cu mitraliere. Asa s-a ajuns la situatia in care cei mai multi corespondenti occidentali nici nu mai parasesc hotelurile. Ei au localnici care filmeaza pentru ei. Evident, stirile au de suferit, dar e mai bine asa decat sa moara un ziarist sau sa fie rapit.
Si restul cum procedeaza atunci cand trebuie sa transmita?
Sunt puncte instalate in hotelurile mari despre care vorbeam. Toate agentiile si televiziunile cunoscute au acolo instalatii de satelit. Nu e o problema sa gasesti un astfel de loc. Greu e sa ajungi in siguranta acolo.
Un copil de 9 ani este una din victimele atacului din târgul de Crăciun de la Magdeburg. Cine a fost André Gleissner
Citește pe Antena3.ro
Cu ce se misca totusi de la o locatie la alta?
Multi nu prea se misca. Reprezentantii agentiilor puternice au masini blindate si garzi inarmate. Cei fara buget stau in hotel si se uita pe fereastra. Oricum, chiar si asa se pot trezi martorii mai multor explozii pe zi.
Dar ghizii, translatorii? Banuiesc ca fara ei nu prea te poti descurcaâ¦
Gasesti pe toate drumurile. Este complicat sa-i verifici. Au fost cazuri in care jurnalistii au fost vanduti de acestia teroristilor. E imposibil sa le verifici trecutul. Pana si americanii au descoperit, la ei in baze, irakieni care de un an-doi lucrau pentru ei, dar si pentru teroristi.
Cat costa un ghid sau paza daca nu ti-e asigurata prin alte mijloace?
Depinde cum te intelegi cu ghidul. Unul cu experienta si conexiuni poate sa coste si cateva sute de dolari pe zi. Pana la urma, are informatii si isi risca si el viata. Paza costa foarte mult. Un prieten de-al meu de la o televiziune din Danemarca a platit de la aeroportul din Bagdad pana in centru, pe o distanta de 10 km, pentru paza, 3.000 de euro.
Cine iti poate indica alte potentiale persoane de contact? Si cum iei legatura cu ele?
Sunt reprezentanti ai ambasadei, ai diverselor institutii civile si militare din zona. Sunt cele mai sigure contacte.
Cum colaboreaza jurnalistii straini aflati acolo? Se ajuta unii pe altii?
Normal ca se ajuta. Se schimba informatii, echipament etc. De exemplu, in razboiul din martie 2003, mie irakienii mi-au confiscat telefonul pe satelit. In aceste conditii eram mort. Am folosit telefoanele unei prietene din Bulgaria si pe cele ale BBC.