Treaba mare parfumată

Nu vă simţiţi revigoraţi când mirosiţi o budă? Când vă spălaţi pe faţă, dimineaţa, nu băgaţi capul în vasul de toaletă? Nu?! Ciudat, la asta ne îmbie reclamele de la tv. În interiorul tronului din fiecare baie, cu odorizante şi dezinfectante, totul este proaspăt, septic, parfumat. Seif.

La Paul în baie sunt grădinile suspendate ale Semiramidei. Cine-i Paul? Important e nu cine e Paul, ci ce are Paul... Căci ce are el tentează tot blocul, atunci când se află în pragul procesului de defecaţie. Reclamă: un băieţel blond, cu un rucsac de şcoală în spate, poartă un dialog intelectual cu mama lui. "Mami, vreau să fac treaba mare", o informează ăla micu'. Mama e toată zâmbet şi zulufi: "În regulă, hai să mergem". Şi vine replica totală a puştiului: "Vreau să fac treaba mare la Paul". "Aha, şi el tot la Paul", se prinde telespectatorul. "Nu te prosti, hai să mergem", insistă mama spre buda lor. "Dar vreau să fac treaba mare la Paul!", ridică tonul copilul. Preferă să facă pe el, dacă nu va fi să fie la Paul. Paul, cel care colecţionează treaba mare din tot cartierul, ademenind copiii în buda lui cu un jet de "Glade Micro Spray". Şi totuşi, puştiul din reclamă nu se uşurează la Paul. Nu se mai uşurează niciunde. Mă'sa îi cumpără un spray din'acela care fâsâie miros, îl instalează în baie, apoi ea şi fiu'su stau în sala tronului, trăgând pe nas damfurile şi minunându-se. Pe lângă penibil, reclama cu "treaba mare" are o singură morală: ai grijă cu ce parfum îţi dai prin baie şi cât de intens miroase, altminteri te poţi trezi la uşă cu vecini având doleanţe de genul "Bună ziua, Paul". "Nu sunt Paul". "Nu contează, am venit să fac treaba mare". Eşti pregătit pentru asta?

Dacă nu, e bine să rămâi la un nivel de junior: cel în care o raţă îşi bagă ciocul în buda ta. În reclama pentru "Fresh Discs", Duck are un job mizerabil. Stă cu geana pe capacul vasului de WC şi are în vizor microbii. În imagine apare relicva unui suport pentru odorizant pe care colcăie microbii. Nişte caracatiţe în miniatură, cu ochii bulbucaţi. Palmatul vine repede, în sărituri de Ninja, cu tubul de gel armat şi lipeşte în budă o pastiluţă cu moţ. Apoi raportează: "toaleta rămâne curată şi proaspătă". Plină de frăgezime şi de forţe noi! Ce mă nelămureşte este faza cu vechiul suport pentru odorizant. Despre care, în urma descoperirilor făcute de cercetătorii clingonieni, ni se spune acum că adăposteşte microbii. Păi, nu tot voi mi-aţi vândut odorizantul ăsta, garantându-mi că e Terminatorul microbilor, gemenilor şi bacteriilor de pe suprafaţa pământului? Ai? Când m-aţi păcălit mai tare, atunci, acum sau pe viitor?

Tot pe exterminarea microbilor merge şi reclama la "Bref Duo Activ". Cu care, btw, te simţi în siguranţă (poţi să-l porţi în poşetă şi pe post de armă, când vii seara, singură, de la serviciu). "Elimină depunerile de piatră din vasul de WC" (dar nu e recomandat celor care au pietre la rinichi) şi conferă "curăţenie şi prospeţime de fiecare dată când tragi apa". Nu că-ţi vine să înghesui toată casa într-o budă?

Mai tipicari, cei de la "Domestos" au numărat microbii din scaunul de la WC. Culeşi cu o pensetă minusculă, ei au trecut unul câte unul pe lamela microscopului (după, i-au măcelărit cu o lovitură de pix între ochi). Reclama la "Domestos" ne zice că "microbii se pot înmulţi cu până la 8 miliarde în 24 de ore. Dacă tragi apa, ei zboară (ete, na? Au paraşute, fac body-jumping din scaunul de WC?). Dar gata! Folosiţi Domestos!". Imaginea ne arată o budă filmată în infraroşu. Voi vă imaginaţi cum se simt românii care au WC în curte şi se şterg cu hârtie de ziar (o altă funcţie a presei) când privesc aceste reclame?

Eu, de câte ori le văd la tv, mi-aduc aminte de mama toaletelor ecologice. Regina tronurilor din România. Am făcut cunoştinţă la concertul Madonnei, în parcul Izvor, după un sfert de oră de stat la coadă. Când am intrat, cu sufletul vibrând de dulcea presimţire a eliberării, m-a cuprins un brusc acces de panică. Podeaua din plastic se înclina la fiecare pas al meu, ca puntea unei bărci în mijlocul furtunii. Sub mine era o mare de urină, zeci de litri din vezici de toate sexele, vârstele şi religiile uşurate sub fragila bucată de plastic. M-a convins să nu ies rapid afară doar gândul că oricum, inevitabil, ar fi trebuit să mă întorc. N-o să vă povestesc despre miasme şi nici despre catralioanele de microbi care zburau prin spaţiul îngust. Un camion de Glade, având puterea lui Bref, otrava lui Domestos şi pe Super Duck la volan ar fi capitulat acolo, fâlfâind abandonul cu hârtia igienică... Cam asta-i diferenţa dintre reclamă şi realitate. Data viitoare, bem o bere nărăvaşă. Până atunci, servus!