Tudor Chirila & Maria Popistasu - Legaturi bolnavicioase

De unde vehementa ta?

Sunt om, traiesc, sunt patimas. E genetic, vine de la ursitoare probabil. Nu sunt perfect impacat cu treaba asta. Dar, pe de alta parte, e vorba aia celebra: "Nu te enerva, ca oricum nu rezolvi nimic". Eu cred ca, daca te enervezi, rezolvi. Replica mi se pare cinica si asta se manifesta inclusiv fata de tine insuti, iar sa fii cinic cu tine mi se pare o tampenie.

Faci parte din generatia tanara de actori dintre care multi se plang ca n-apuca sa vada scena sau ecranul. De ce se-ntampla asta?

Nu pot sa generalizez. Fac parte dintr-o generatie foarte talentata, insa cred ca totusi suntem foarte multi si e normala o concurenta asa de puternica. Cu toate astea, tinerii actori care s-au luptat pentru meserie o si fac.

Tu ce relatie ai cu tine?

Nu sunt impacat cu mine, dar evit sa cad in partea ailalta, ca e pacat fata de Dumnezeu sa fii vesnic nemultumit. M-au dezamagit multe. Mai cu seama sansele ratate de a schimba o lume care refuza cu obstinatie sa se schimbe. Asa ca mai bine fac un spectacol de teatru frumos sau un cantec bun, ca sa ramana, decat sa mai incerc zadarnic sa schimb ceva.

Explica de ce parerea ta relativ la tema filmului "Legaturi bolnavicioase" nu coincide cu a regizorului Tudor Giurgiu si cu a scenaristei si autoarei romanului, Cecilia Stefanescu.

Te referi la faptul ca am spus ca-i un film despre lesbiene? Mi se pare discriminant fata de acest statut sexual sa spui ca "nu e un film despre lesbiene, e unul de dragoste". Am zis si atunci: "E o poveste de dragoste intre doua lesbiene. N-are rost sa ne ascundem. Am facut o poveste de dragoste nu intre un baiat si-o fata, ci intre doua fete si, pe de alta parte, o relatie incestuoasa".

Ai prejudecati?

Am. Si multe. Generate de cei 16 ani petrecuti in comunism.

Ce legatura are comunismul?

Prejudecati exista in orice lume, in orice sistem... Cred ca prejudecatile la care ma refer eu, in ce ma priveste, sunt generate de incapacitatea de a intelege o societate, din cauza c-am fost distrusi de comunism. Si copiii nascuti azi vor avea aceleasi prejudecati, pentru ca sunt educati de parintii lor, tarati de comunism.

Cui datorezi succesul?

Prejudecatilor de-atunci, prejudecatilor de azi sau... mostenirii genetice? Succesul meu se datoreaza parintilor mei. Sunt produsul familiei mele, al datelor genetice si-al talentului de la Dumnezeu.

Te consideri deci un produs?

Cum ar arata atunci afisul produsului tau? Pai, eu, si sa scrie "Acest baiat e extraordinar. Cumparati-l!". Glumesc, nu cred ca ma poate cumpara cineva. Nici n-am de gand. Eu vand o imagine. Habar n-are lumea cine sunt eu... Societatea nu e interesata sa vada dincolo. Ma bate lumea pe umar si are im-presia ca ma cunoaste pentru ca m-a crezut firesc la "Nu am chef azi". Dar poate tu n-ai chef sa interactionezi cu ei in felul in care te percep, ci asa cum esti tu, ala de-acasa, cu frustrarile si hachitele tale. Ma enerveaza superficialitatea societatii, care crede ca ma cunoaste si se comporta ca atare, dar de fapt habar n-are.

Si tu esti foarte hotarata. Se pare ca ti-e foarte clar ce vrei si ce nu, ce-i bine pentru tine si ce nu.

Sunt determinata, dar merg mai mult pe intuitii decat pe planuri. Am grija cum ma expun, ca sa-mi prelungesc puterea si sa-mi protejez imaginea, sa pot sa-mi valorific potentialul si sa am grija ca acesta sa nu fie prost inteles. Ca sa nu existe momente in care sa zic "e un compromis pe care l-am facut pentru ca nu ma vazuse lumea de nu stiu cata vreme si trebuia sa fac asta".

Despre bani, notorietate si satisfactie profesionala...

Banii sunt importanti in masura in care-mi asigura o rasplata decenta in schimbul a ceea ce prestez. Nu pot sa spun ca sunt cei mai importanti, dar nici nu consider o atitudine convenabila aceea de a-i ignora. De la un moment dat incolo, una fara alta nu se poate pur si simplu. Si daca ar fi sa fac o ierarhie, satisfactia profesionala e prioritara. Cand mi se propune un proiect, la asta ma gandesc intai si-ntai. Intre bani si notorietate insa, n-as sti ce sa aleg.

e-a speriat proiectul filmului "Legaturi bolnavicioase"?

Inainte sa vad scenariul am avut retineri, pentru ca nu stiam exact cum va fi abordat subiectul. Am fost foarte bucuroasa apoi cand am citit scenariul si am vazut ca de fapt nu se dorea expunerea cu orice pret a sexualitatii feminine, iar cu Ioana am colaborat excelent.

Spui ca nu-ti scoti hainele in fata aparatului foto...

Nu sunt inca pregatita pentru genul asta de expunere. O s-o fac cand o sa fiu pregatita din toate punctele de vedere si cand o sa fiu platita pentru asta.

Care ar fi totusi compromisul pe care l-ai face si in ce context?

Nu spun ca e ceva ce n-as face niciodata. Ca nu se stie. Daca ma suna Wes Anderson si-mi propune o reclama la o bautura racoritoare cunoscuta, probabil ca accept, dar... daca ma ia in urmatorul film! (rade). Glumesc, dar sunt situatii in care esti fortat de-mprejurari sa iei anumite decizii. Asta e!