"Umorul e făcut de oameni căzniţi"

• Cât era bugetul?
Toate bugetele se învârt între 8.000 şi 14.000 de euro pe episod, asta-i plaja. În momentul în care faci 60 de episoade pe sezon, înseamnă un efort destul de mare. Din motive obiective, nu s-a putut continua.

• La Antena 1, parodiaţi un talk-show care dezbate problemele sociale cu care se confruntă România. E un fel de parodie la "Sinteza Zilei".
În locul lui Gâdea va fi Emil Mitrache, iar eu voi fi analistul. Mai e Gabriela Moldoveanu Zbirea, un fel de Gabriela Vrânceanu Firea, pe care o interpretează Andreea Măcelaru Şofron.

• Împrumută din comportamentul Gabrielei?
Este doar o asemănare de formă, nu neapărat şi de fond, nici eu nu am foarte mult din dl Valentin Stan, decât laptopul şi anvergura discursului, dar mi se pare că a parodia şi chestia asta de bălăcăreală în public prinde foarte bine.

• Toate grupurile de umor parodiază. E mai la îndemână, prinde mai bine la public, care este explicaţia?
Probabil că da, lumea e foarte atentă acum, din varii motive, la clasa mondeno-politică. Noi nu avem foarte multe parodii, ne-am ferit să le facem, doar mici tuşe. Noi aducem personajele noastre pe care vrem să le impunem cu timpul. De exemplu, avem o rubrică care se numeşte "Fiţe de Monte Carlo", unde urmărim o familie de bogătaşi excentrici români care s-au dus acolo, Marean şi Mareana, oameni cu caractere îndoielnice, nişte parveniţi, care stau la masă cu tot felul de vedete. Vedetele astea nu se văd, sunt dincolo de ecran, dincolo de cameră. Noi construim într-o ficţiune proprie povestea din spatele vorbelor. Se zice că Rădulescu s-a dus la Monte Carlo să-şi crească băiatul, că a trimis-o soţul, şi are o casă acolo. Dar nu se ştie că nu e singură, ci cu Dani Oţil, care s-a deghizat în bonă...

• De ce e umorul românesc atât de căznit?
Aşa e, e căznit, pentru că e făcut de oameni căzniţi. Umorul este una dintre cele mai grele modalităţi de expresie, mult mai grea decât drama sau micile tragedii... Este mult mai uşor de găsit oameni care să joace o stare de o anumită introspecţie, de o lacrimă. În comedie se lucrează cu energie, cu răspuns prompt, cu inteligenţă, cu pauze de pregătire a poantei. E vorba de matematică, de fapt, mult mai aplicată decât în celelalte genuri. Dacă o greşeşti, exact ca la matematică, nu dă rezultatul.

• Parcă toate emisiunile de umor seamănă între ele.
Emil Mitrache: Sunt aceleaşi personaje peste tot. De ce se uită lumea, cum de fac audienţă asemenea emisiuni cu aceleaşi personaje? Noi suntem un popor de şmecheri, ne place să râdem de cei mai proşti ca noi... E dificil. Noi trebuie să facem un melanj între ce vrem noi să spunem şi ce vrea publicul să audă. Toată lumea zice: De ce nu ridicaţi voi publicul, dacă spuneţi că are un nivel scăzut de cultură? Noi încercăm. Dacă ar fi televiziunea mea, probabil aş face altceva, dar aşa, trebuie să împăcăm şi capra, şi varza. Şi să facem un produs cât putem de bun cu banii care ni se alocă.

• Sunteţi difuzaţi în paralel şi la Prima, şi la Antenă.
Dragoş Moştenescu: La Prima TV e o rămăşiţă de vreo 8-10 episoade din "Nimeni nu-i perfect". Difuzează un episod pe săptămână. La Antenă, suntem pe post lunea, marţea, miercurea.

• Lucraţi împreună de 22 de ani. V-aţi ciondănit vreodată atât de tare, încât să vă vină să vă luaţi câmpii?
Da, la un şpriţ, dar erau discuţii de-astea, constructive...