“Veşmintele” lui Ştefan Bănică Jr.

 “Am visat într-o noapte că aveam adidaşi cu trei dungi şi visul a fost atît de puternic, încît dimineaţa pînă-n prînz i-am căutat prin toată casa. Am avut o copilărie frumoasă, şi pentru asta le mulţumesc părinţilor mei. (...)”

“Cel mai bine mă simt în pielea mea”

 “Am visat într-o noapte că aveam adidaşi cu trei dungi şi visul a fost atît de puternic, încît dimineaţa pînă-n prînz i-am căutat prin toată casa. Am avut o copilărie frumoasă, şi pentru asta le mulţumesc părinţilor mei. (...)” Era puşti, avea 12 ani – “iar pe vremea aia să ai adidaşi cu trei dungi era ca şi cînd aveai un Ferrari” şi visul despre încălţările dorite l-a cam întristat a­tunci. Acum însă Ştefan Bănică Jr ar putea conduce relaxat un Ferrari, încălţat fiind cu mult rîvniţii adidaşi cu trei dungi. Orice fel de dungi ar vrea el...

În care dintre “veşminte” te simţi cel mai bine? În cel din show-urile totale de mu­zică, cel din piesele de teatru, cel din “Dansez pentru tine” sau în cel din filme? Fiecare “veş­mînt” are caracteristica sa şi uneori ţi se întîmplă în viaţă, în funcţie de circumstanţe, ca unul dintre ele să predomine pentru o perioadă, pentru că nu ai cum să le “îmbraci” pe toate la aceeaşi intensitate în paralel. În această perioadă de primăvară a predo­minat “costumul” moderatorului de la “Dansez pentru tine”, în vară va predomina “costumul” perso­najului dintr-un film, dar, din păcate, nu pot oferi alte detalii despre acest proiect, în teatru “costumul” este săptămînal – aproape, iar în muzică sînt perioade şi perioade. Există perioade de turneu, unde vorbim chiar despre “costume” pe care trebuie să le dăm repede la călcat, pentru că începe alt concert imediat. În decembrie, nu mai vorbesc cît se spală şi se calcă. Lă­sînd gluma la o parte, cel mai bine mă simt în pielea mea.

Cine ţi-a sădit primul în visurile tale ambiţia de a fi artist total?

Nu m-am gîndit să fiu un artist total. E ca şi cînd ţi se dă ocazia, se iveşte şansa să guşti dintr-o mîncare, să o descoperi, să-ţi placă, să înveţi să o faci... nu m-am gîndit de la început să fiu artist total şi e foarte greu să ajungi acolo, tind spre asta. Dar lucrurile se întrepătrund şi, la un moment dat, îţi dai seama cît de mult te îmbogăţesc aceste experienţe scenice unice în felul lor şi diferite. Acesta e cel mai mare cîştig. Iar uneori, dacă găseşti un regizor deştept, poţi să le pui pe toate la un loc într-un anumit context.

Care este motoul de via­ţă pe care ţi l-a lăsat tatăl tău?

Nu mi-a lăsat nici un motto de viaţă tatăl meu şi nici eu nu am unul, ştiu doar atît, viaţa e scurtă şi trebuie trăită frumos şi din plin, iar toate lucrurile mă­runte care-ţi creează “proble­me” încerc să le ignor.

Care este vorba cea mai de suflet pe care ai primit-o de la unul dintre spectatorii tăi?

În momentul în care oamenii îţi scriu sau îţi spun că prin ceea ce faci pe scenă, prin muzica ta, prin faptul că vin la spectacole le mîngîi sufletele şi pleacă fericiţi, este cel mai mare compliment, cel mai mare premiu.

Ce părere ai despre ulti­mele declaraţii ale Mihaelei Rădulescu referitoare la tine? Nu înţeleg de ce a trebuit să existe aceste referiri, nu ştiu cine-mi poate spune mie de cîte ori am făcut eu referire la fostele mele relaţii în presă, considerînd că acestea ţin de intimitatea şi de respectul relaţiilor pe care le-am avut. Mihaela ar trebui să-şi vadă de treaba ei, de familia ei şi de actualul ei soţ. Ar fi absurd şi nu m-ar caracteriza dacă eu v-aş povesti ceva din trecutul nostru, care cred că ar ţine un an întreg prima pagină a ziarelor de scandal. Şi consider că un om împlinit şi fericit pe plan personal efectiv nu are timp să se uite în curtea altcuiva, pentru că are mult prea mult de dăruit şi de primit acasă.

Ce ai vrea să se schimbe în viaţa ta?

Aş vrea să ştiu să beneficiez la maximum de timpul meu liber şi să ştiu să trec cu maturitate peste toate micile “probleme” inerente care mi se mai întîmplă. Dar, în primul rînd, vreau să fiu sănătos. După ce am început experienţa “Dansez pentru tine” mi-a devenit foarte clar că, fără sănătate, poţi să ai absolut orice, că nu ai cum să te bucuri de ceea ce ai. Văd lucrul acesta săptămînă de săptămînă.

Care sînt cele mai frumoase amintiri din copilărie?

Îmi amintesc acum o întîmplare. Eram puşti, aveam 12 ani, iar pe vremea aia să ai adidaşi cu trei dungi era ca şi cînd aveai Ferrari. Am visat într-o noapte că aveam adidaşi cu trei dungi şi visul a fost atît de puternic, încît dimineaţa pînă-n prînz i-am căutat prin toată casa. Dar am avut o copilărie frumoasă, şi pentru asta le mulţumesc părinţilor mei. Am avut prieteni buni în copilărie, şi lucrul cel mai important pentru mine este că ei îmi sînt prieteni foarte buni şi acum.

Cum este rolul de tată de fetiţă? Ce noi responsabilităţi ai?

Deocamdată, Violeta e mult prea mică pentru a vedea care sînt noile responsabilităţi, e un copil de 4 luni, şi la vîrsta aceasta contează mai puţin dacă e fetiţă sau băiat. Vom vedea mai încolo.

Anul trecut spuneai că vrei să-l înscrii pe fiul tău la cursuri de dans. Ce s-a întîmplat între timp?

În­tre timp, primul lucru pe care l-am făcut este că l-am înscris la şcoală, astfel că băiatul meu va intra în clasa I din toam­nă. De cursurile de dans nu am ui­tat, va veni şi vre­mea lor.

Şi cum se înţelege cu su­rioara sa?

Foar­­te bine. Ştefan e un băiat foarte sensibil şi are gri­jă de su­rioara lui.

Ce proiec­te ai în derula­re în acest an?

Urmează această vară, care este destul de plină cu filmări şi concerte, urmează şi o perioadă de vacanţă pentru familia mea. Apoi, din toam­nă, vom vedea, sînt multe pro­iec­te, dar nu-mi place să vorbesc despre ele dacă nu sînt clare, voi vorbi la timpul potrivit.